- tipul: Lege
- numărul: 48 / 1991
- data: 16 iulie 1991
- publicat în Monitorul Oficial 147 / 1991
- Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. - Legea nr. 11/1990 privind încuviințarea înfierii se modifică și se completează astfel:
1. La articolul 1 se introduce un alineat nou, final, cu următorul cuprins:
„În cazul în care cel ce urmează a fi adoptat este cetățean român cu domiciliul sau reședința în străinătate, cererea adresată instanței române este de competența Tribunalului municipiului București.”
2. După articolul 1 se introduc articolele 11 și 12, cu următorul cuprins:
„Art. 11. - În scopul supravegherii și sprijinirii acțiunilor de ocrotire a minorilor prin adopție și al realizării cooperării internaționale în această materie, se înființează, ca organ guvernamental, Comitetul Român pentru Adopții.
Comitetul Român pentru Adopții colaborează cu autorități centrale din străinătate care au atribuții în domeniul protecției copiilor și al adopțiilor internaționale, precum și cu organizații autorizate de acestea, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adopției.
Art. 12. - Străinii sau cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate pot adopta numai copii aflați în evidența Comitetului Român pentru Adopții și care nu au putut fi încredințați sau adoptați în țară, în intervalul de cel puțin șase luni de la luarea în evidență.
De la prevederile alineatului precedent sunt exceptați soțul care adoptă copilul celuilalt soț, adoptatorii care sunt rude până la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre părinții minorului sau care adoptă persoane majore în condițiile art. 67 din Codul familiei.”
3. Articolul 2 litera a) se modifică, având următorul cuprins:
„a) Acte privind adoptatul:
- certificat de naștere, în copie legalizată;
- certificatele de naștere și, după caz, de căsătorie sau deces, ale părinților firești ai minorului, în copie legalizată;
- declarație autentificată de consimțământ la adopție, dată de părintele sau părinții firești, tutore sau ocrotitorii legali, ori, după caz, avizul autorității tutelare;
- certificat medical privind starea de sănătate a minorului, eliberat, după caz, de policlinica județeană, municipală sau de sector;
- confirmarea Comitetului Român pentru Adopții că minorul nu a putut fi încredințat sau adoptat în țară, în intervalul de cel puțin șase luni de la luarea în evidență.”
4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:
„Art. 5. - În cazul în care adopția privește un copil pentru care este necesară punerea sub tutelă, dar aceasta nu a fost încă instituită, instanța judecătorească va încuviința adopția cu avizul autorității tutelare competente a întocmi ancheta socială.
În situațiile prevăzute de art. 109 din Codul familiei, când copilul se află într-o instituție de ocrotire sau într-o unitate medico-sanitară, cererea de decădere a părintelui din drepturile părintești poate fi făcută și de conducerea instituției sau unității.
În cazul copilului aflat într-o instituție de ocrotire sau, după caz, într-o unitate medico-sanitară, părinții pot declara în scris, în formă autentică, că sunt de acord ca, după trecerea a șase luni de la data declarației, acesta să fie adoptat de persoana aleasă de Comitetul Român pentru Adopții, fără a mai fi necesar un nou consimțământ al lor la adopție.”
5. Alineatul 1 al articolului 7 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Instanța se va pronunța asupra cererii de încuviințare a adopției prin hotărâre, având în vedere ca minorul să poată beneficia în țara străină de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adopții naționale.”
6. La articolul 7 se introduc două alineate finale, cu următorul cuprins:
„În cazurile prevăzute de art. 1 alin. 4, întocmirea noului act de naștere al copilului adoptat, cu toate efectele filiației firești, se va face de către primăria pe raza căreia își are domiciliul sau reședința adoptatul, iar în cazurile prevăzute de art. 1 alin. 5, de către Primăria sectorului 1 din municipiul București.
Cetățenia adoptatului este supusă legii cetățeniei române.”
7. După articolul 7 se introduc articolele 71 și 72, cu următorul cuprins:
„Art. 71. - Comitetul Român pentru Adopții, cu sprijinul reprezentanțelor diplomatice și consulare române și pe alte căi admise de normele internaționale, va depune diligențele necesare pe lângă autoritățile sau organizațiile statului al cărui cetățean a adoptat un copil român, pentru ca acesta să beneficieze de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adopții naționale.
Art. 72. - Fapta părintelui, tutorelui sau ocrotitorului legal care pretinde sau primește, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopției unui copil se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta persoanei care, în vederea obținerii unui folos material necuvenit, intermediază sau înlesnește adoptarea unui copil.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
Art. II. - Cererile pentru încuviințarea adopției, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi soluționate potrivit reglementării în vigoare la data introducerii cererii.
Art. III. - Termenul de „înfiere” din Codul familiei și din orice alte acte normative se înlocuiește cu termenul de „adopție”.
Art. IV. - Articolul 20 din Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilă se completează, după alineatul 3, cu un alineat nou, având următorul cuprins:
„Dispozițiile alin. 3 referitoare la înscrierea, în actul de naștere întocmit ca urmare a încuviințării adopției cu toate efectele filiației firești, ca loc de naștere, a localității în care domiciliază cei care au adoptat, nu se aplică în cazul adopției unui copil cetățean român de către un străin sau de către un cetățean român cu domiciliul sau reședința în străinătate.”
Art. V. - Legea nr. 11/1990, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.