Guvernul României hotărăște:

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Norvegiei cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Oslo la 11 iunie 1991.

[modificare] Acord între Guvernul României și Guvernul Regatului Norvegiei privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor

Guvernul României și Guvernul Regatului Norvegiei, fiecare denumit în cele ce urmează parte contractantă,

în dorința de a dezvolta relațiile de cooperare economică existente între cele două state și de a crea condiții favorabile pentru investițiile investitorilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat,

conștiente de necesitatea creării și menținerii unui cadru stabil, de natură să stimuleze efectuarea de investiții în fiecare din cele două țări,

recunoscând că promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, conform prezentului acord, sunt de natură să stimuleze inițiativa în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

Articolul I

Definiții

În sensul prezentului acord:

(1) Termenul investiție desemnează orice fel de active deținute de către un investitor al unei părți contractante, investite pe teritoriul celeilalte părți contractante, în conformitate cu legile și reglementările acesteia. Termenul desemnează, în special, dar nu exclusiv:

A) drepturi de proprietate mobilă sau imobilă, precum și orice alte drepturi reale;

B) acțiuni, obligațiuni, părți sociale și alte forme de participare la societăți;

C) beneficii reinvestite;

D) drepturi de creanță sau alte drepturi referitoare la prestări având o valoare economică sau financiară;

E) drepturi de proprietate industrială și intelectuală, cum sunt: drepturi de autor, mărci de comerț, nume comerciale, brevete, procedee tehnice, know-how, good-will, precum și alte drepturi similare;

F) concesiuni conferite prin lege sau în virtutea unui contract, în special concesiunile legate de prospectarea, explorarea, extracția și exploatarea de resurse naturale.

Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu va afecta caracterul lor de investiție.

(2) Termenul investitor desemnează:

Cu privire la România:

• orice persoană fizică având cetățenia română, în conformitate cu legile și reglementările în vigoare, precum și orice persoană juridică constituită potrivit legilor și reglementărilor române și având sediul social în România.

Cu privire la Regatul Norvegiei:

A) persoanele fizice având naționalitatea norvegiană, în conformitate cu legile și reglementările norvegiene;

B) orice corporații, companii, firme, întreprinderi și asociații încorporate sau constituite, conform legilor și reglementărilor în vigoare, în teritoriul Regatului Norvegiei.

(3) Termenul național denumește:

Cu privire la România:

• orice persoană fizică, având cetățenia română, în conformitate cu legile și reglementările române.

Cu privire la Regatul Norvegiei:

• orice persoană fizică, având naționalitatea norvegiană, în conformitate cu legile și reglementările norvegiene.

(4) Termenul venituri desemnează sumele produse de o investiție și, în special, dar nu exclusiv, include profituri, dividende, dobânzi, sporuri de capital, redevențe, prime de conducere și asistență tehnică sau alte onorarii.

(5) Termenul teritoriu desemnează teritoriul României și teritoriul Regatului Norvegiei, incluzând apele teritoriale, precum și platforma continentală peste care statul respectiv își exercită, în conformitate cu legea internațională, drepturile suverane în scopul explorării și exploatării resurselor naturale ale unor astfel de suprafețe.

Articolul II

Promovarea și protejarea investițiilor

(1) Fiecare parte contractantă va încuraja și crea condiții favorabile pentru investițiile efectuate pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părți contractante.

(2) Investițiile vor fi admise în conformitate cu prevederile legale ale părții contractante pe al cărei teritoriu investiția este făcută și se vor bucura de protecția și garanțiile prevăzute în prezentul acord.

(3) Fiecare parte contractantă se angajează să asigure pe teritoriul său un tratament just și echitabil și protecția pentru investițiile investitorilor celeilalte părți contractante.

(4) Investitorilor fiecărei părți contractante li se va permite să angajeze personal de conducere și tehnic superior, la alegerea lor, indiferent de naționalitate, în măsura permisă de legislația statului gazdă. Sub rezerva legilor privind intrarea și șederea străinilor, naționalilor oricărei părți contractante sau străinilor care lucrează în cadrul unei investiții a acestei părți li se va permite să intre și să rămână pe teritoriul celeilalte părți contractante în vederea efectuării și administrării investiției lor.

(5) Fiecare parte contractantă se angajează să asigure mijloace eficiente de susținere a pretențiilor și de întărire a drepturilor în legătură cu acordurile de investiții, cu autorizațiile pentru investiții și proprietăți. Nici una dintre părțile contractante nu va împiedica dreptul investitorilor celeilalte părți contractante de a avea acces la curțile sale de justiție, la tribunalele și instituțiile sale administrative, precum și la orice alte organisme care exercită o autoritate de jurisdicție.

(6) Fiecare parte contractantă va publica toate legile și reglementările care au legătură sau afectează investițiile de pe teritoriul său ale investitorilor celeilalte părți contractante.

Articolul III

Tratamentul națiunii celei mai favorizate

(1) Fiecare parte contractantă va acorda investițiilor efectuate pe teritoriul său de către investitori ai celeilalte părți contractante și, de asemenea, veniturilor rezultate, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă în situații asemănătoare investițiilor și veniturilor investitorilor oricărui stat terț.

(2) Fiecare parte contractantă va acorda investitorilor celeilalte părți contractante, în ceea ce privește conducerea, menținerea, utilizarea sau dispunerea de investițiile lor, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă investitorilor oricărui stat terț.

(3) Prevederile prezentului acord referitoare la acordarea tratamentului națiunii celei mai favorizate nu vor fi interpretate astfel încât să oblige o parte contractantă să extindă asupra investițiilor și investitorilor celeilalte părți contractante avantajele rezultând din orice uniune economică sau vamală existentă sau viitoare, ori dintr-un acord internațional similar, sau dintr-un acord de comerț liber ori zonă de comerț liber, la care oricare dintre părțile contractante este sau devine parte. Nici un astfel de tratament nu privește vreun avantaj pe care cealaltă parte îl acordă investitorilor unui stat terț în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri referitoare la impozite, sau a unei legi interne referitoare la impozite.

(4) Fiecare parte contractantă va respecta toate celelalte obligații asumate cu privire la investitorii celeilalte părți contractante, investițiile și beneficiile lor.

(5) Dacă legislația națională a părților contractante sau acordurile internaționale prezente ori viitoare aplicabile între România și Regatul Norvegiei conțin reglementări generale sau specifice, îndreptățind investițiile investitorilor celeilalte părți contractante la un tratament mai favorabil decât cel prevăzut în prezentul acord, o astfel de reglementare, în măsura în care este mai favorabilă, va prevala față de prezentul acord.

Articolul IV

Exproprierea și despăgubirea

(1) Investițiile efectuate de către investitori ai unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante nu vor fi naționalizate, expropriate sau supuse unor măsuri având un efect similar (la care se face referire în continuare ca expropriere), decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

A) măsurile sunt adoptate în interesul public și printr-o procedură legală corespunzătoare;

B) măsurile nu sunt discriminatorii;

C) este prevăzută o procedură adecvată pentru determinarea sumei și modalității de plată a despăgubirii.

(2) Despăgubirea va trebui să corespundă valorii investiției care a făcut obiectul uneia din măsurile menționate la paragraful (1) al acestui articol, să fie promptă, adecvată și efectivă.

(3) Suma despăgubirii va fi determinată în conformitate cu principiile recunoscute de evaluare, cum este valoarea de piață a investiției, imediat înaintea exproprierii sau înainte de momentul când s-a făcut publică exproprierea.

În situația în care valoarea de piață nu poate fi stabilită, despăgubirea va fi determinată pe baza unor principii echitabile, ținându-se seama, între altele, de capitalul investit, aprecierea sau deprecierea acestuia, veniturile curente, valoarea de înlocuire și alți factori pertinenți.

(4) La cererea investitorului afectat, cuantumul despăgubirii va putea fi supus revizuirii în conformitate cu art. VIII.

(5) Suma despăgubirii stabilită definitiv va fi plătită imediat investitorului, care va avea dreptul să transfere această sumă fără întârziere, în valută liber convertibilă. În situația în care plata despăgubirii întârzie, investitorul va avea dreptul la o dobândă pentru orice perioadă de întârziere în efectuarea plății. Rata dobânzii se va baza pe nivelul LIBOR pentru perioada de timp corespunzător.

Articolul V

Despăgubirea pentru pierderi

Investitorilor unei părți contractante, ale căror investiții efectuate pe teritoriul celeilalte părți contractante au suferit pierderi ca urmare a unui război sau a altui conflict armat, unei stări de necesitate națională, revoluției, revoltei, insurecției sau altor evenimente similare, inclusiv pierderi ocazionate de rechiziționare, li se vor acorda de către această din urmă parte contractantă, în ceea ce privește măsurile pentru repararea pierderilor, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă investitorilor oricărui stat terț. Sumele care vor rezulta din aplicarea acestui articol vor fi liber transferabile.

Articolul VI

Transferurile valutare

(1) Fiecare parte contractantă garantează, în conformitate cu legile și reglementările sale, privind transferurile investitorilor celeilalte părți contractante, cu privire la investițiile lor, transferul:

A) veniturilor rezultând din investiție;

B) sumelor provenind din vânzarea, înstrăinarea sau lichidarea totală sau parțială a investiției;

C) plăților efectuate pentru rambursarea creditelor pentru investiții și a dobânzilor cuvenite;

D) câștigurilor naționalilor celeilalte părți contractante sau ale străinilor care lucrează în cadrul unei investiții potrivit art. II (4);

E) despăgubirilor la care se face referire la art. IV și V.

(2) Fiecare parte contractantă va acorda, după îndeplinirea obligațiilor fiscale ce revin investiției, autorizațiile necesare pentru a asigura fără întârziere executarea transferurilor.

(3) Transferurile menționate mai sus vor fi efectuate în valuta convertibilă în care a fost realizată investiția sau în orice altă valută liber convertibilă, dacă s-a convenit astfel, la cursul de schimb oficial în vigoare la data transferului.

(4) Fără întârziere, în sensul acestui articol, sunt considerate transferurile care se efectuează într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalităților de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintată autorităților competente, în formă legală, cererea de transfer împreună cu documentele relevante și nu va depăși, în nici un caz, o perioadă de 2 luni.

Articolul VII

Subrogarea

Dacă una dintre părțile contractante sau instituția desemnată de aceasta efectuează plăți propriilor săi investitori, în virtutea unei garanții pe care a acordat-o în legătură cu o investiție sau o parte a acesteia, efectuată pe teritoriul celeilalte părți contractante, ultima parte contractantă va recunoaște:

• transferul, fie ca efect al legii sau ca urmare a unei operațiuni legale, al oricărui drept, pretenție sau obligație de la acest investitor la prima parte contractantă sau instituția desemnată de aceasta și
• că prima parte contractantă sau instituția desemnată de aceasta este îndreptățită, în virtutea subrogării, să exercite drepturile, să susțină pretențiile acelui investitor și că își va asuma obligațiile legate de investiție, inclusiv plata impozitelor și taxelor.

Prima parte contractantă este îndreptățită, în măsura în care dorește, să exercite orice astfel de drept sau pretenție în aceleași limite și supus acelorași restricții ca și predecesorul său în titlu.

Articolul VIII

Reglementarea diferendelor privind investițiile dintre un investitor și o parte contractantă

(1) Orice diferend între o parte contractantă și un investitor al celeilalte părți contractante privind o investiție a acestui investitor pe teritoriul primei părți contractante va fi soluționat, pe cât posibil, pe cale amiabilă, prin consultări și negocieri între părțile la diferend.

(2) În cazul în care un astfel de diferend nu poate fi soluționat pe cale amiabilă în termen de 3 luni de la data cererii scrise pentru reglementare, investitorul respectiv va supune diferendul, la alegerea sa, pentru soluționarea la:

A) tribunalul părții contractante, la orice instanță având jurisdicție teritorială;

B) Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții, pentru aplicarea procedurilor prevăzute în Convenția de la Washington din 18 martie 1965 referitoare la reglementarea diferendelor relative la investiții între state și naționalii altor state.

Cu toate acestea, în contractele specifice, un investitor și o parte contractantă pot să convină asupra procedurilor de soluționare a diferendelor.

(3) Partea contractantă care este parte la un diferend nu va invoca niciodată în timpul procedurilor privind diferendele pentru investiții, ca o apărare, imunitatea sa sau faptul că investitorul a primit o despăgubire, în cadrul unui contract de asigurare, acoperind integral sau parțial prejudiciul ori pierderea suportată.

Articolul IX

Reglementarea diferendelor dintre părțile contractante

(1) Diferendele dintre părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord vor fi soluționate, pe cât posibil, prin negocieri între cele două părți contractante. Dacă un astfel de diferend nu poate fi astfel reglementat într-un termen de 6 luni de la începerea negocierilor, atunci el va fi supus, la cererea oricăreia dintre părțile contractante, unui tribunal arbitral, în conformitate cu prevederile acestui articol.

(2) Tribunalul arbitral va fi constituit, pentru fiecare caz în parte, în modul următor: fiecare parte contractantă desemnează un arbitru; cei doi arbitri aleg apoi un național al unui stat terț care, după aprobarea de către cele două părți contractante, va fi numit președinte al tribunalului.

Arbitrii vor fi numiți într-un termen de 3 luni, iar președintele, într-un termen de 5 luni de la primirea cererii de arbitraj.

(3) Dacă în decursul oricăreia din perioadele menționate la paragraful (2) nu au fost efectuate numirile necesare, oricare parte contractantă poate să invite pe președintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă președintele este național al uneia dintre părțile contractante sau este împiedicat să exercite funcția menționată, va fi invitat vicepreședintele Curții Internaționale de Justiție să facă numirile necesare. Dacă vicepreședintele este național al uneia dintre părțile contractante sau dacă el este, de asemenea, împiedicat să exercite funcția menționată, membrul Curții Internaționale de Justiție care urmează imediat în grad și nu este cetățean al uneia dintre părțile contractante va fi invitat să facă numirile necesare.

(4) Tribunalul arbitral va adopta hotărârea sa pe baza prevederilor prezentului acord și ale altor acorduri încheiate între părțile contractante, precum și a principiilor și normelor generale ale dreptului internațional. Hotărârea va fi adoptată prin majoritate de voturi. Această hotărâre va fi definitivă și obligatorie.

(5) Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile pentru arbitrul pe care l-a desemnat, precum și pe cele privind reprezentarea sa în procedura arbitrală.

Cheltuielile privind președintele și celelalte cheltuieli vor fi suportate, în părți egale, de părțile contractante.

(6) Tribunalul arbitral își va stabili propria procedură.

Articolul X

Aplicarea

Acest acord se va aplica și investițiilor realizate de investitorii unei părți contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord și acceptate în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale fiecărei părți contractante. Totuși, acordul nu se va aplica diferendelor survenite până la intrarea în vigoare a acestui acord.

Articolul XI

Consultările

Reprezentanții părților contractante vor avea întâlniri, ori de câte ori este nevoie, pentru a urmări implementarea prezentului acord. Aceste întâlniri vor fi ținute la propunerea unei părți contractante, într-un loc și la o dată convenite prin canale diplomatice.

Articolul XII

Intrarea în vigoare, valabilitatea și expirarea

(1) Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte părți contractante îndeplinirea procedurilor cerute de către legislația sa pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

Prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile după data primirii ultimei notificări.

(2) Acordul va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 15 ani și va fi extins după aceea, în mod tacit, pentru alte perioade de 15 ani, cu excepția cazului denunțării în scris de una dintre părțile contractante cu un an înaintea datei de expirare. După expirarea perioadei inițiale, acordul poate fi denunțat în orice moment, cu un preaviz scris de cel puțin un an.

(3) Privitor la investițiile efectuate în cursul perioadei de valabilitate a acordului, prevederile acestuia vor continua să fie efective pentru o perioadă de încă 15 ani de la data expirării sale.

Încheiat la Oslo la 11 iunie 1991, în două exemplare originale în limbile română, norvegiană și engleză, toate textele fiind egal autentice.

În cazul diferenței de interpretare, textul în limba engleză va prevala.