Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Pentru încasarea unor amenzi, imputații, despăgubiri, contribuții, taxe, cheltuieli de judecată, transmise spre urmărire și încasare aparatului fiscal de către organele competente care le-au stabilit, organele din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București pot folosi, pentru localitățile unde volumul debitelor o justifică, personal angajat prin convenții civile, plătit pe bază de tarife din încasări.

Art. 2. - Stimularea personalului utilizat pentru încasarea, potrivit legii, a unor venituri cuvenite altor beneficiari decât bugetul administrației centrale de stat și bugetele locale, se poate face și prin plata unui anumit procent din comisionul reținut pentru serviciul prestat dacă, în afară obligațiilor de muncă de la funcția de bază, a participat și la realizarea încasării veniturilor de acest fel.

Art. 3. - Veniturile realizate de personalul prevăzut la art. 1 și 2 sunt supuse impozitării, în condițiile legii.

Art. 4. - Tarifele pentru plata personalului care efectuează operațiuni, potrivit art. 1 din prezenta hotărâre, pentru care nu se justifică încadrarea de salariați cu contract de muncă, precum și stimulentele care se pot acorda personalului care contribuie la încasarea unor venituri pentru alte unități pe bază de comision potrivit art. 2, se stabilesc de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Art. 5. - Pentru operațiunile de încasare a impozitelor, taxelor și altor venituri datorate bugetului administrației centrale de stat și bugetelor locale, începând cu anul 1991, Ministerul Economiei și Finanțelor va plăti un comision Casei de Economii și Consemnațiuni, calculat la volumul încasărilor prin unitățile acesteia, ce va constitui cheltuieli ale bugetului administrației centrale de stat. În anul 1991 acest comision este de 0,75%.

Art. 6. - Prezenta hotărâre se aplică începând cu data de 1 octombrie 1991.