autentificare cu OpenID
Lege pentru ratificarea Convenției de constituire a Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor
  • semnat: Președintele Senatului, academician, Alexandru Bîrlădeanu notă
    Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 21 aprilie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
  • semnat: Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan notă
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 21 aprilie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Acte care menționează acest act:

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Se ratifică Convenția de constituire a Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor, adoptată la Seul la 11 octombrie 1985.

Art. 2. - Se desemnează Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv Banca Națională a României, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute în art. 36 și 37 din convenție.


[modificare] Convenția[1] de constituire a Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor

Preambul
Statele contractante,
ținând seama de necesitatea de a întări cooperarea internațională pentru dezvoltare economică și a întreține contribuția la o astfel de dezvoltare a investiției străine în general și a celei particulare în special,
recunoscând că fluxul de investiție străină către țările în curs de dezvoltare ar fi facilitat și încurajat în continuare de preocupările de atenuare a riscurilor necomerciale,
dorind să mărească fluxul de capital și tehnologie pentru scopuri productive către țările în curs de dezvoltare, în condiții corespunzătoare cu nevoile de dezvoltare, politicile și obiectivele lor, pe baza unui mod echitabil și stabil de tratament al investiției străine,
convinse că M.I.G.A. poate juca un rol important în încurajarea investiției de capital străin, completând programele naționale și regionale de garantare a investițiilor și a asigurătorilor particulari ai riscului necomercial și înțelegând că o astfel de agenție ar trebui, în măsura posibilului, să-și îndeplinească obligațiile fără a recurge la capitalul de rezervă (solicitabil) și că un asemenea obiectiv ar fi servit de continua îmbunătățire a condițiilor investiției, au căzut de acord asupra celor ce urmează:
Capitolul I
Constituire, statut, scopuri, definiții
Articolul 1
Constituirea și statutul agenției

a) Prin prezenta se constituie M.I.G.A. (denumită în cele ce urmează agenție).

b) Agenția va avea personalitate juridică deplină și, în special, capacitatea de:

(i) a contracta;
(ii) a dobândi și dispune de proprietate mobilă și imobilă; și
(iii) a institui procedurile legale.
Articolul 2
Obiectiv și scopuri

Obiectivul agenției va fi de a încuraja fluxul de investiții pentru scopuri productive între țările membre și, în special, spre țările în curs de dezvoltare, suplimentând astfel activitățile B.I.R.D. (denumită în cele ce urmează banca), C.F.I. și altor instituții internaționale de finanțare a dezvoltării.

În realizarea obiectivelor sale, agenția:

a) va emite garanții, inclusiv coasigurare și reasigurare, contra riscurilor necomerciale privind investițiile într-o țară membră, care vin din alte țări membre;
b) va realiza activități complementare adecvate în vederea promovării fluxului de investiții spre și între țările membre, în curs de dezvoltare; și
c) va exercita alte asemenea prerogative, în mod incidental, ce vor fi necesare sau dorite în promovarea obiectivelor sale.

Agenția va fi condusă în toate deciziile ei de prevederile acestui articol.

Articolul 3
Definiții

a) Stat membru înseamnă un stat cu privire la care această convenție a intrat în vigoare în conformitate cu art. 61.

b) Țară gazdă sau guvern gazdă înseamnă un stat membru, guvernul său sau orice autoritate publică a statului membru, în ale cărui teritorii - delimitate conform art. 66 - urmează să fie plasată o investiție ce a fost garantată sau reasigurată, sau se are în vedere a fi garantată sau reasigurată de agenție.

c) Țară membră în curs de dezvoltare înseamnă un stat membru care este menționat ca atare în lista anexată (anexa A), anexă ce poate fi modificată sau completată din când în când de către Consiliul guvernatorilor la care se referă art. 30 (în cele ce urmează numit consiliu).

d) O majoritate specială înseamnă un vot afirmativ a nu mai puțin de 2/3 din totalul capacității de vot, reprezentând nu mai puțin de 55% din acțiunile subscrise la capitalul de bază al agenției.

e) O valută liber utilizabilă înseamnă: (i) orice monedă desemnată ca atare de F.M.I. din când în când și (ii) orice altă monedă liber disponibilă și efectiv utilizabilă pe care Consiliul directorilor (la care face referire art. 30), numit mai departe Consiliul de conducere, o poate desemna pentru realizarea scopurilor acestei convenții, după consultarea cu F.M.I. și cu aprobarea țării căreia îi aparține.

Capitolul II
Calitatea de membru și capitalul
Articolul 4
Calitatea de membru

a) Participarea la agenție este deschisă tuturor membrilor băncii (B.I.R.D.) și Elveției.

b) Membrii originari vor fi statele prevăzute în lista anexă A și care au devenit părți ale acestei convenții pe sau înainte de 30 octombrie 1987.

Articolul 5
Capitalul

a) Capitalul de bază autorizat al agenției va fi de 1 miliard DST. El va fi divizat în 100.000 de acțiuni, fiecare în valoare de 10.000 DST, care vor fi disponibile spre a fi subscrise de membri.

Toate obligațiile de plată ale membrilor cu privire la capital vor fi reglate pe baza valorii medii a DST-ului exprimată în dolari S.U.A., pe perioada 1 ianuarie 1981 - 30 iunie 1985, această valoare fiind 1,082 $ S.U.A. = 1 DST.

b) Capitalul de bază va crește la admiterea unui nou membru, în măsura în care acțiunile autorizate sunt insuficiente pentru a asigura acțiunile ce urmează a fi subscrise de acest nou membru, conform art. 6.

c) Consiliul guvernatorilor, cu majoritate specială, poate oricând să majoreze capitalul de bază al agenției.

Articolul 6
Subscrierea acțiunilor

Fiecare membru originar al agenției va subscrie la valoarea nominală numărul de acțiuni indicate în anexa nr. 1 vizavi de numele său.

Orice alt membru va subscrie acel număr de acțiuni, în acei termeni și condiții care pot fi stabilite de Consiliul guvernatorilor, dar în nici un caz la o valoare de emisiune mai mică decât cea nominală.

Nici un membru nu va subscrie mai puțin de 50 de acțiuni; Consiliul guvernatorilor poate prevedea reguli prin care membrii pot subscrie la acțiuni suplimentare din capitalul de bază autorizat.

Articolul 7
Diviziunea și modul de mobilizare a capitalului

Capitalul inițial subscris de fiecare membru se va plăti astfel:

(i) în termen de 90 de zile de la data la care convenția intră în vigoare pentru membrul respectiv, 10% din valoarea fiecărei acțiuni vor fi plătite în numerar, conform celor stipulate în secțiunea a) a art. 8 și încă 10% sub formă de bilete la ordin nenegociabile, nepurtătoare de dobânzi, sau obligațiuni similare ce urmează a fi încasate conform deciziei Consiliului guvernatorilor, în vederea realizării obligațiilor agenției;
(ii) diferența va fi pasibilă de solicitarea agenției, atunci când va avea nevoie pentru îndeplinirea obligațiilor sale.
Articolul 8
Plata subscripțiilor la acțiuni

a) Plata subscripțiilor va fi efectuată în monede liber utilizabile, cu excepția țărilor în curs de dezvoltare, care pot plăti în moneda națională până la 25% din partea prevăzută a fi plătită în numerar la art. 7.

b) Solicitările pentru orice cotă-parte din subscripție neplătită vor fi uniforme pe toate acțiunile.

c) Dacă suma primită de agenție la o solicitare va fi insuficientă pentru a-și realiza obligațiile care au necesitat solicitarea, agenția poate face în continuare cereri succesive din subscripțiile neplătite, până ce suma totală primită va fi suficientă pentru îndeplinirea obligațiilor ei.

d) Datoria în acțiuni va fi limitată la partea neplătită din valoarea nominală.

Articolul 9
Evaluarea monedelor

Ori de câte ori va fi necesar, pentru scopurile acestei convenții, să se determine valoarea unei monede în funcție de alta, această valoare va fi determinată în mod rezonabil de către agenție, după consultarea cu F.M.I.

Articolul 10
Restituirea (rambursarea)

a) Agenția va restitui cât de curând posibil, membrilor săi, sumele plătite ca solicitări din capitalul subscris, dacă și în măsura în care:

(i) solicitarea va fi fost făcută pentru a plăti o despăgubire rezultată dintr-o garanție sau contract de reasigurare și, ulterior, agenția să-și fi recuperat plata în totalitate sau în parte, într-o monedă liber utilizabilă; sau
(ii) solicitarea va fi fost făcută din cauza unei neîndepliniri a obligațiunii de plată a unui membru și, ulterior, aceasta să fi fost onorată total sau parțial; sau
(iii) Consiliul guvernatorilor, prin majoritate specială, stabilește că situația financiară a agenției permite ca toate sau o parte din aceste sume să fie restituite din veniturile agenției.

b) Orice restituire efectuată, în virtutea acestui articol, unui membru, va fi făcută în monedă liber utilizabilă, în proporție sau proporțional cu ponderea plăților efectuate de acel membru în suma totală plătită ca urmare a solicitărilor făcute anterior unei astfel de restituirii.

c) Echivalentul sumelor restituite conform articolului prezent, unui membru, va deveni parte a obligațiilor membrului privind capitalul solicitabil conform art. 7.

Capitolul III
Operațiuni
Articolul 11
Riscurile acoperite

a) Sub rezerva prevederilor secțiunilor b) și c) de mai jos, agenția poate garanta investițiile eligibile, împotriva unor prejudicii rezultând din unul sau mai multe din următoarele tipuri de riscuri:

(i) Risc din transfer valutar

Orice introducere - atribuibilă guvernului gazdă - de restricții asupra transferului, în afara țării gazdă, a monedei proprii într-o monedă liber utilizabilă sau o altă monedă convenabilă deținătorilor garanției, inclusiv lipsa unei acțiuni din partea guvernului țării gazdă, într-o perioadă rezonabilă de timp, privind cererea unui astfel de investitor pentru un astfel de transfer.

(ii) Exproprierea și măsurile similare

Orice acțiune legislativă sau administrativă sau orice omisiune atribuibilă guvernului gazdă, care are ca efect deposedarea deținătorului garanției de proprietatea sau controlul ori un beneficiu substanțial din investiția sa, cu excepția măsurilor nediscriminatorii cu aplicabilitate generală, pe care guvernele le iau în mod normal în scopul reglementării activității economice în teritoriile lor;

(iii) Încălcarea contractului

Orice suspendare sau încălcare de către guvernul gazdă a contractului cu deținătorul garanției, când: a) deținătorul nu a recurs la un for judiciar sau arbitral pentru a formula reclamația de suspendare sau încălcare a contractului; sau b) o decizie a unui astfel de for nu este transmisă în acest termen rezonabil ce va fi stipulat în contractele de garanție în conformitate cu regulamentul agenției; ori c) o astfel de hotărâre nu poate fi pusa în aplicare; și

(iv) Război și tulburări civile

Orice acțiune militară sau tulburare civilă în teritoriul țării gazdă, căreia această convenție nu îi va fi aplicabilă conform prevederilor din art. 66.

b) La cererea comună a investitorului și țării gazdă, Consiliul de conducere, prin majoritate specială, poate aproba extinderea sferei riscurilor acoperite, prevăzute la acest articol, la riscuri necomerciale specifice, altele decât cele la care s-a făcut referire în secțiunea a) de mai sus, dar în nici un caz la riscul de devalorizare sau depreciere a monedei.

c) Prejudiciile rezultând din următoarele nu vor fi acoperite:

(i) orice acțiune sau omisiune a guvernului gazdă, cu care deținătorul garanției a fost de acord sau pentru care a fost răspunzător; și
(ii) orice acțiune sau omisiune a guvernului gazdă sau orice alt eveniment, petrecute înainte de încheierea contractului de garanție.
Articolul 12
Investiții eligibile

a) Investițiile eligibile includ dobânzile la titlurile de participare la capital, inclusiv împrumuturi pe termen mediu sau lung făcute sau garantate de deținătorii titlului de participare la capital în întreprinderea respectivă, și acele forme de investiții directe ce pot fi stabilite de Consiliul de conducere.

b) Consiliul de conducere, prin majoritate specială, poate extinde eligibilitatea la orice altă formă de investiții pe termen mediu sau lung, cu excepția împrumuturilor, altele decât cele menționate în secțiunea a) de mai sus, care pot fi eligibile numai dacă se referă la o investiție specifică acoperită sau care trebuie să fie acoperită de agenție.

c) Garanțiile vor fi restrânse la investițiile a căror realizare începe ulterior înregistrării cererii de garanție de către agenție.

Astfel de investiții pot include:

(i) orice transfer de valută făcut pentru a moderniza, extinde sau dezvolta o investiție existentă; și
(ii) utilizarea câștigurilor din investițiile existente, care ar putea altfel să fie transferate în afara țării gazdă.

d) În garantarea unei investiții, agenția își va îndeplini obiectivele în ceea ce privește:

(i) soliditatea economică a investiției și contribuția ei la dezvoltarea țării gazdă;
(ii) conformitatea investiției cu legislația și reglementările țării gazdă;
(iii) concordanța investiției cu obiectivele de dezvoltare declarate și prioritățile țării gazdă;
(iv) condițiile de investiție din țara gazdă, inclusiv disponibilitatea unui tratament echitabil și corect și protecția legală pentru investiție.
Articolul 13
Investitori eligibili

a) Orice persoană fizică sau juridică poate fi aleasă să primească garanția agenției, cu condiția ca:

(i) această persoană fizică să fie cetățean al altei țări decât țara gazdă;
(ii) această persoană juridică să facă parte sau să aibă principalul sediu de afaceri într-o țară membră sau majoritatea capitalului să fie deținută de un stat membru sau de state membre sau de cetățeni ai acestora, cu condiția ca acel stat membru să nu fie țara gazdă în nici unul din cazurile mai sus arătate;
(iii) această persoană juridică, fie că este sau nu particulară, să opereze pe o bază comercială.

b) În cazul când investitorul are mai multe cetățenii, din motivele arătate la secțiunea a) de mai sus, cetățenia unui stat membru va prevala asupra cetățeniei unui stat nemembru și cetățenia țării gazdă va prevala asupra cetățeniei oricărei alte țări membre.

c) La cererea comună a investitorului și țării gazdă, Consiliul de conducere, prin majoritate specială, poate extinde eligibilitatea la o persoană fizică care este cetățean al țării gazdă, sau la o persoană juridică de pe teritoriul țării gazdă ori cu majoritatea capitalului deținută de cetățenii țării gazdă, cu condiția ca activul investit să fie transferat din afara țării gazdă.

Articolul 14
Țările gazdă eligibile

Investițiile vor fi garantate în conformitate cu acest capitol numai dacă urmează a fi făcute pe teritoriul unei țări membre în curs de dezvoltare.

Articolul 15
Aprobarea țării gazdă

Agenția nu va încheia nici un contract de garanție înainte ca guvernul țării gazdă să aprobe emiterea garanției de către agenție contra riscurilor mai sus prezentate.

Articolul 16
Termen și condiții

Termenii și condițiile fiecărui contract de garanție vor fi stabilite de agenție cu respectarea regulilor și regulamentelor pe care Consiliul de conducere le va elabora, cu condiția ca agenția să nu acopere pierderea totală a investiției garantate. Contractele de garanție vor fi aprobate de președinte, sub îndrumarea Consiliului de conducere.

Articolul 17
Plata despăgubirilor

Președintele, sub îndrumarea Consiliului de conducere, decide asupra plății despăgubirilor unui deținător de garanție în conformitate cu contractul de garanție și politica pe care o poate adopta Consiliul de conducere.

Contractele de garanție vor prevedea ca deținătorii de garanție să caute, înainte ca agenția să facă plata, remedii administrative corespunzătoare împrejurărilor respective, cu condiția ca acestea să le fie imediat accesibile conform legislației țării gazdă. Aceste contracte pot prevedea scurgerea unei anumite perioade de timp rezonabile între întâmplarea evenimentelor ce dau naștere reclamațiilor și plata despăgubirilor.

Articolul 18
Subrogarea

a) La plata sau acceptarea plății despăgubirii către deținătorul unei garanții, agenția își va subroga acele drepturi sau creanțe privind investiția garantată, pe care deținătorul garanției le poate avea împotriva țării gazdă sau a altor debitori. Contractul de garanție va cuprinde termenii și condițiile unei asemenea subrogări.

b) Drepturile agenției conform secțiunii a) de mai sus vor fi recunoscute de toate statele membre.

c) Sumelor în moneda țării gazdă dobândite de agenție ca urmare a subrogării, conform secțiunii a) de mai sus, li se va acorda, în ceea ce privește utilizarea și transferarea, din partea țării gazdă, un tratament tot atât de favorabil ca și cel la care ar fi avut dreptul în mâna posesorului garanției. În orice caz, aceste sume pot fi folosite de agenție pentru plata cheltuielilor sale administrative și a altor cheltuieli.

Agenția va căuta, de asemenea, să încheie acorduri cu țările gazdă privind alte utilizări ale acestor monede, în măsura în care ele nu sunt liber utilizabile.

Articolul 19
Relațiile cu entitățile naționale sau regionale

Agenția va coopera cu și va căuta să completeze operațiunile entităților naționale ale statelor membre și entităților regionale ale căror capitaluri sunt deținute în majoritate de state membre care desfășoară activități similare cu cele ale agenției, în vederea maximizării atât a eficienței serviciilor lor respective, cât și a contribuției lor la creșterea fluxului de investiție străină.

În acest scop, agenția poate încheia acorduri cu acele organisme cu privire la detaliile acestei cooperări, incluzând în special modalitățile de reasigurare și coasigurare.

Articolul 20
Reasigurarea entităților naționale și regionale

a) Agenția poate reasigura o investiție specifică contra unui prejudiciu decurgând din unu sau mai multe riscuri necomerciale asigurate de un stat membru, sau o agenție a acestuia, sau de o agenție regională de garantare a investițiilor, al cărei capital majoritar este deținut de state membre. Consiliul de conducere, prin majoritate specială, stabilește periodic sume maxime ale angajamentelor pe care le poate asuma agenția în ce privește contractele de reasigurare.

În ceea ce privește investițiile specifice care au fost realizate cu mai mult de 12 luni înainte de primirea cererii de reasigurare de către agenție, suma maximă va fi inițial fixată la 10% din eventuala răspundere totală a agenției, menționată în acest capitol. Condițiile eligibilității specificate în art. 11-14 se vor aplica operațiunilor de reasigurare, cu excepția că investițiile reasigurate nu trebuie să fie realizate ulterior cererii de reasigurare.

b) Drepturile și obligațiile reciproce ale agenției și ale unui stat membru reasigurat sau ale unui organism reasigurat vor fi stipulate în contracte de reasigurare supuse reglementărilor și regulilor emise de Consiliul de conducere. Consiliul de conducere va aproba fiecare contract de reasigurare, acoperind o investiție făcută anterior cererii de asigurare de către agenție, în vederea minimalizării riscului, asigurându-se că agenția primește prime pe măsura riscului ei și că entitatea reasigurată este angajată în mod corespunzător spre promovarea de noi investiții în țările membre în curs de dezvoltare.

c) Agenția se va asigura, în măsura posibilităților, că ea sau entitatea reasigurată vor avea drepturi de subrogare și arbitraj echivalente cu acelea pe care agenția le-ar fi avut dacă era primul garant.

Termenele și condițiile de reasigurare vor trebui să prevadă că vor fi căutate remedii administrative în conformitate cu art. 17, înainte ca plata să fie făcută de agenție. Subrogarea va fi efectivă în ce privește țara gazdă respectivă numai după aprobarea, de către aceasta, a reasigurării de către agenție. Agenția va include în contractele de reasigurare prevederi cerând reasiguratului să urmărească cu diligența cuvenită drepturile și creanțele privind investiția reasigurată.

Articolul 21
Cooperarea cu asigurătorii particulari și cu reasigurătorii

a) Agenția poate încheia acorduri cu asigurători particulari din țările membre, pentru a-și spori operațiunile proprii și a încuraja pe acești reasigurători să prevadă acoperirea riscurilor necomerciale în țările membre în curs de dezvoltare, în condiții similare cu acelea aplicate de agenție. Astfel de aranjamente pot include prevederea de reasigurare de către agenție conform condițiilor și prevederilor specificate în art. 20.

b) Agenția poate reasigura pentru orice companie corespunzătoare de reasigurare, în totalitate sau în parte, orice garanție sau garanții emise de ea.

c) Agenția va căuta, în mod special, să garanteze investițiile pentru care nu există acoperiri comparabile, pe termene rezonabile, din partea asigurătorilor particulari și reasigurătorilor.

Articolul 22
Limite de garanție

a) Dacă nu este altfel stabilit de Consiliul guvernatorilor, prin majoritate specială, eventualele angajamente ce pot fi asumate de agenție în conformitate cu acest capitol nu vor depăși 150% din valoarea reprezentând întregul capital subscris al agenției și rezervele ei, plus acea parte din acoperirea reasigurării pe care Consiliul de conducere o va determina.

Consiliul de conducere va revizui periodic profilul riscurilor din portofoliul agenției, în lumina experienței sale în ce privește reclamațiile, gradele de diversificare a riscurilor, acoperirea reasigurării și alți factori semnificativi, în vederea stabilirii dacă trebuie recomandate Consiliului guvernatorilor schimbări în ceea ce privește valoarea maximă totală a răspunderii eventuale.

Valoarea maximă stabilită de Consiliul guvernatorilor nu trebuie, în nici o situație, să depășească de 5 ori valoarea întregului capital subscris al agenției, rezervele ei și acea proporție din acoperirea reasigurării ce poate fi considerată corespunzătoare.

b) Fără a prejudicia limita generală a garanției, la care s-au făcut referiri în secțiunea a) de mai sus, Consiliul de conducere poate prevedea:

(i) suma totală maximă a angajamentelor eventuale ce pot fi asumate de agenție conform acestui capitol, pentru toate garanțiile furnizate investitorilor fiecărui stat membru; în stabilirea acestei sume maxime, Consiliul de conducere va da considerația cuvenită ponderii participării respectivului stat membru la capitalul agenției și nevoii de a aplica limite mai generoase în ceea ce privește investițiile originare din țările în curs de dezvoltare;
(ii) suma totală maximă a angajamentelor ce pot fi asumate de agenție cu privire la asemenea factori de diversificare a riscurilor, cum sunt proiectele specifice, țări gazdă specifice și tipuri de investiții sau riscuri.
Articolul 23
Promovarea investiției

a) Agenția va realiza cercetări și va întreprinde activități de promovare a fluxului de investiții și difuzare a informațiilor privind posibilitățile de investiții în țările în curs de dezvoltare, în vederea îmbunătățirii cadrului pentru fluxul de investiții străine spre acele țări. Agenția poate, la cererea unui stat membru, să furnizeze consultanță și asistență tehnică pentru a îmbunătăți condițiile investiției pe teritoriul acelui stat membru.

În realizarea acestei activități, agenția:

(i) se va conduce după acordurile dintre țările membre privitoare la investiții;
(ii) va căuta să depășească impedimentele atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, survenite în calea fluxului de investiții către țările în curs de dezvoltare;
(iii) se va coordona cu alte agenții care se ocupă de promovarea investițiilor străine și, în principal, cu C.F.I. (Corporația Financiară Internațională);

b) De asemenea, agenția:

(i) va încuraja reglementarea pe cale amiabilă a diferendelor dintre investitori și țările gazdă;
(ii) se va strădui să încheie convenții cu țările membre în curs de dezvoltare și, în special, cu eventualele țări gazdă, care vor asigura că agenția - în ceea ce privește investiția garantată de ea - va beneficia de un tratament cel puțin tot atât de favorabil ca cel acordat de statele membre respective agenției de garantare a investițiilor celei mai favorizate sau statului celui mai favorizat, printr-un acord referitor la investiții, aceste aranjamente (convenții) urmând să fie aprobate de Consiliul de conducere cu majoritate specială;
(iii) va promova și facilita încheierea de acorduri între statele membre pe linia promovării și protecției investițiilor.

c) Agenția va acorda o atenție specială, în eforturile sale de promovare, importanței creșterii fluxului de investiții între țările membre în curs de dezvoltare.

Articolul 24
Garanțiile pentru investiții finanțate

În plus față de operațiunile de garantare întreprinse de agenție în conformitate cu acest capitol, aceasta poate garanta investițiile în cadrul aranjamentelor de finanțare prevăzute în anexa nr. 1 la convenție.

Capitolul IV
Prevederi financiare
Articolul 25
Conducerea financiară

Agenția își va îndeplini activitățile în conformitate cu principiile practicii comerciale și ale practicii gestiunii financiare prudente, în vederea menținerii în toate împrejurările a capacității sale de a-și îndeplini obligațiile financiare.

Articolul 26
Prime și comisioane

Agenția va stabili și, periodic, va revizui cuantumul primelor, comisioanelor și altor speze, dacă există, aplicabile fiecărui tip de risc.

Articolul 27
Repartizarea venitului net

a) Fără a încalcă prevederile secțiunii a) (iii), agenția va aloca venitul net la rezerve până când acestea vor atinge de 5 ori capitalul subscris al agenției.

b) După ce rezervele agenției au atins nivelul prevăzut în secțiunea a) de mai sus, Consiliul guvernatorilor va decide dacă și în ce măsură venitul net al agenției va fi alocat la rezerve, va fi distribuit membrilor agenției sau va fi altfel utilizat.

Orice distribuire a venitului net membrilor agenției va fi făcută proporțional cu participarea fiecărui stat membru la capitalul agenției, în conformitate cu decizia Consiliului guvernatorilor, cu majoritate specială.

Articolul 28
Bugetul

Președintele va prezenta un buget anual de venituri și cheltuieli al agenției, pentru aprobare de către Consiliul de conducere.

Articolul 29
Conturile

Agenția va publica un raport anual, care va include situația conturilor sale și a conturilor Fondului de garantare a obligațiilor la care se face referire în anexa nr. 1 la această convenție, așa cum au fost verificate de experții contabili independenți. Agenția va face cunoscută statelor membre, la intervale adecvate, un raport recapitulativ al situației financiare a agenției și o situație a profitului și pierderii reflectând operațiunile sale.

Capitolul V
Organizare și conducere
Articolul 30
Structura agenției

Agenția va avea un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu de conducere, un președinte și personal care să îndeplinească sarcinile pe care agenția le va stabili.

Articolul 31
Consiliul guvernatorilor

a) Toate prerogativele agenției vor fi exercitate de Consiliul guvernatorilor, exceptând acele prerogative care prin prevederile convenției sunt conferite în mod special altui organ al agenției.

Consiliul guvernatorilor poate delega Consiliul de conducere să exercite unele din prerogativele sale, exceptând competența de a:

(i) admite noi membri și stabili condițiile admiterii lor;
(ii) suspenda un stat membru;
(iii) decide asupra oricărei creșteri sau diminuări a capitalului;
(iv) majora limita valorii totale a angajamentelor conform secțiunii a) a art. 22;
(v) desemna un stat membru ca stat în curs de dezvoltare, conform secțiunii c) a art. 5;
(vi) clasifica un nou stat membru ca aparținând categoriei 1 sau categoriei 2, pentru rațiuni de votare, conform secțiunii a) a art. 39, sau recalifica un stat membru existent în același scop;
(vii) stabili salariile directorilor și ale locțiitorilor lor;
(viii) înceta operațiunile agenției și lichida activele;
(ix) distribui active membrilor în cazul lichidării;
(x) modifică convenția, anexele și listele anexe.

b) Consiliul guvernatorilor va fi compus dintr-un guvernator și un locțiitor, numiți de fiecare stat membru după modalitățile sale proprii.

Nici un locțiitor nu poate vota decât în absența titularului. Consiliul guvernatorilor va alege unul dintre guvernatori în calitatea de președinte.

c) Consiliul guvernatorilor va ține o ședință anuală și alte ședințe ce pot fi stabilite de Consiliul guvernatorilor sau solicitate de Consiliul de conducere. Consiliul de conducere va solicita o reuniune a Consiliului guvernatorilor ori de câte ori aceasta este cerută de 5 state membre sau de state membre ce dețin 25% din totalul capacității de vot.

Articolul 32
Consiliul de conducere

a) Consiliul de conducere va fi răspunzător pentru operațiunile curente ale agenției și va iniția - în vederea îndeplinirii acestei responsabilități - orice acțiune cerută sau permisă în cadrul acestei convenții.

b) Consiliul de conducere va fi alcătuit din minimum 12 directori. Numărul directorilor poate fi modificat de către Consiliul guvernatorilor pentru a reflecta schimbările în numărul de state membre. Fiecare director poate numi un locțiitor cu puteri depline de a acționa în numele său în cazul absenței sau indisponibilității sale de a acționa.

Președintele băncii va fi din oficiu președintele de onoare al Consiliului de conducere, dar nu va avea nici un vot, exceptând un vot decisiv în caz de egalitate.

c) Consiliul guvernatorilor va stabili timpul de lucru al directorilor.

Primul Consiliu de conducere se constituie de Consiliul guvernatorilor, la prima sa ședință inaugurală.

d) Consiliul de conducere se va întruni la solicitarea președintelui său, făcută din proprie inițiativă sau la cererea a 3 directori.

e) Până când Consiliul guvernatorilor va decide ca directorii sau locțiitorii să funcționeze permanent la sediul agenției, directorii sau locțiitorii lor vor fi plătiți numai pentru cheltuielile de participare la ședințele Consiliului de conducere și pentru îndeplinirea altor funcții oficiale în numele agenției.

Dacă directorii sau locțiitorii trebuie să funcționeze permanent la sediul agenției, salariile lor vor fi stabilite de Consiliul guvernatorilor.

Articolul 33
Președintele și personalul

a) Președintele va conduce, sub controlul general al Consiliului de conducere, afacerile curente ale agenției. El va fi răspunzător pentru organizarea, numirea și demiterea personalului.

b) Președintele va fi numit de Consiliul de conducere, la propunerea președintelui acestuia. Consiliul guvernatorilor va stabili salariul și condițiile contractului președintelui.

c) În exercitarea funcțiilor lor, președintele și personalul sunt în serviciul agenției, excluzând orice altă autoritate.

Fiecare stat membru al agenției va respecta caracterul internațional al acestei obligații și va frâna orice încercări de a influența președintele și personalul în îndeplinirea funcțiilor lor.

d) La numirea personalului, președintele va acorda importanța cuvenită recrutării personalului pe o bază geografică cât mai largă, în virtutea importanței supreme a asigurării celui mai înalt grad de eficiență și competență tehnică.

e) Președintele și personalul vor menține tot timpul confidențialitatea informației obținute în îndeplinirea obligațiilor agenției.

Articolul 34
Activitatea politică interzisă

Agenția, președintele și personalul nu se vor implica în afacerile politice ale nici unui stat membru. Fără a prejudicia drepturile agenției de a ține seama de toate împrejurările legate de investiții, ei nu vor fi influențați în decizia lor de caracterul politic al unui stat membru sau al statelor membre în cauză.

Considerațiile de care se ține cont în luarea deciziilor vor fi imparțiale, în vederea realizării scopurilor arătate în art. 2.

Articolul 35
Relațiile cu organizațiile internaționale

Agenția va coopera, în condițiile acestei convenții, cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații interguvernamentale specializate în domenii conexe, incluzând în special banca (B.I.R.D.) și C.F.I. (Corporația Financiară Internațională).

Articolul 36
Localizarea sediului principal

a) Sediul principal al agenției va fi localizat la Washington D.C., dacă Consiliul guvernatorilor, prin majoritate specială, nu hotărăște altfel.

b) Agenția poate înființa și alte birouri, după cum este necesar pentru activitatea ei.

Articolul 37
Depozitarea activelor

Fiecare stat membru va desemna banca sa centrală ca depozitar, la care agenția poate păstra deținerile în moneda țării respective sau alte active ale agenției, ori, dacă nu are bancă centrală, va desemna în acest scop altă asemenea instituție care poate fi acceptată de agenție.

Articolul 38
Canale de comunicație

a) Fiecare stat membru va desemna o autoritate competentă cu care agenția poate comunica în legătură cu orice problemă ce apare privind această convenție. Agenția se poate baza pe declarațiile unei astfel de autorități ca fiind declarații ale statului membru. Agenția, la cererea unui stat membru, se va consulta cu acest membru cu privire la problemele tratate în art. 19-21 și în legătură cu entitatea sau asigurătorul din acel stat membru.

b) Ori de câte ori este necesară aprobarea de către un stat membru pentru o acțiune a agenției, aprobarea se poate considera ca fiind dată, dacă statul membru respectiv nu are vreo observație prezentată într-un termen rezonabil, pe care agenția îl poate fixa pentru avizarea membrului respectiv cu privire la acțiunea propusă.

Capitolul VI
Votarea, reglarea subscripțiilor și reprezentarea
Articolul 39
Votarea și reglarea subscripțiilor

a) În scopul de a prevedea pentru votare aranjamente care să reflecte un interes egal pentru agenție al celor două categorii de state din lista anexă A la prezenta convenție, ca și importanța participării financiare a fiecărui stat membru, fiecare stat membru va avea 177 voturi în calitate de membru, plus un vot de subscripție pentru fiecare acțiune deținută de acel membru.

b) Dacă vreodată, în perioada de 3 ani după intrarea în vigoare a acestei convenții, suma totală a voturilor, în calitatea de membru și subscripție, ale membrilor ce aparțin uneia din cele două categorii din lista anexă A la această convenție este mai mică decât 40% din capacitatea totală de vot, membrii din această categorie vor avea atâtea voturi suplimentare câte vor fi necesare pentru capacitatea totală de vot a categoriei respective, pentru a egala acest procentaj în cadrul capacității totale de vot. Aceste voturi suplimentare vor fi distribuite între statele membre ale categoriei respective, în proporția în care voturile de subscripție ale fiecăruia participă în totalul voturilor de subscripție ale categoriei respective. Aceste voturi suplimentare vor fi supuse corectării automate, pentru a asigura menținerea acestui procentaj, și vor fi anulate la finele acestei perioade de 3 ani.

c) În timpul celui de-al treilea an de la intrarea în vigoare a convenției, Consiliul guvernatorilor va revizui alocarea acțiunilor și se va conduce în decizia sa după următoarele principii:

(i) voturile membrilor vor reflecta subscripția reală la capitalul agenției și voturile decurgând din calitatea de membru evidențiate în secțiunea a) a acestui articol;
(ii) acțiunile alocate țărilor care nu vor fi semnat convenția vor fi disponibile pentru realocare acelor membri și de așa manieră încât să facă posibilă paritatea de vot dintre categoriile mai sus menționate;
(iii) Consiliul guvernatorilor va lua măsuri care să faciliteze capacitatea membrilor de a subscrie la acțiunile alocate lor.

d) În cadrul perioadei de 3 ani prevăzute în secțiunea b) a acestui articol, toate deciziile Consiliului de conducere vor fi luate prin majoritate specială, cu excepția deciziilor solicitând o majoritate deplină în cadrul consiliului, care vor fi luate cu o astfel de majoritate.

e) În cazul când capitalul agenției este majorat conform secțiunii c) a art. 5, fiecare membru care solicită aceasta va fi autorizat să subscrie o proporție din creșterea echivalentă proporției în care stocul său subscris anterior o deține în capitalul total al agenției, dar nici un membru nu va fi obligat să subscrie vreo parte din capitalul majorat.

f) Consiliul guvernatorilor va emite reglementări privind efectuarea subscripțiilor suplimentare în cadrul prevederilor secțiunii e) a acestui articol. Aceste reglementări vor prevedea termene rezonabile pentru transmiterea de către membri a cererilor de a face astfel de subscripții.

Articolul 40
Votarea în Consiliul guvernatorilor

Fiecare guvernator va fi îndreptățit să exprime voturile statelor membre pe care le reprezintă. Dacă nu este altfel specificat în aceasta convenție, deciziile Consiliului guvernatorilor vor fi luate cu o majoritate a voturilor exprimate.

b) Un cvorum pentru fiecare ședință a Consiliului guvernatorilor va fi constituit din majoritatea guvernatorilor exercitând nu mai puțin de 2/3 din capacitatea totală de vot.

c) Consiliul guvernatorilor poate stabili, prin regulament, o procedură prin care Consiliul de conducere - când se consideră această acțiune ca fiind de cel mai mare interes pentru agenție - poate solicita o decizie a Consiliului guvernatorilor pe o problemă specifică, fără să convoace ședința Consiliului guvernatorilor.

Articolul 41
Alegerea directorilor

a) Directorii vor fi aleși în conformitate cu anexa B.

b) Directorii vor continua să dețină funcția până când succesorii lor sunt aleși. Când funcția unui director devine vacantă, cu mai mult de 90 de zile înaintea sfârșitului perioadei lui de angajare, un alt director va fi ales pentru restul perioadei de către guvernatori care l-au ales pe cel dintâi director.

O majoritate a voturilor exprimate este cerută pentru alegere. Cât timp funcția rămâne vacantă, locțiitorul fostului director va exercita prerogativele sale, cu excepția aceleia de a numi un locțiitor.

Articolul 42
Votarea în consiliul de conducere

a) Fiecare director va fi îndreptățit să exprime numărul de voturi ale membrilor luate în calcul la alegerea sa. Toate voturile pe care un director este îndreptățit să le exprime vor fi exprimate unitar.

Dacă nu este altfel specificat în această convenție, deciziile Consiliului de conducere vor fi luate cu o majoritate a voturilor exprimate.

b) Un cvorum pentru o ședință a Consiliului de conducere va fi constituit de o majoritate a directorilor exercitând nu mai puțin de 1/2 din totalul capacității de vot.

c) Consiliul de conducere poate, prin regulament, să stabilească o procedură prin care președintele de onoare - când consideră o astfel de acțiune de interes major pentru agenție - poate solicita o decizie a Consiliului de conducere pe o perioadă specifică, fără convocarea unei ședințe a Consiliului de conducere.

Capitolul VII
Privilegii și imunități
Articolul 43
Obiectivul capitolului

Pentru a da posibilitate agenției să-și îndeplinească funcțiile, vor fi acordate agenției, în teritoriile fiecărui stat membru, imunitățile și privilegiile arătate mai departe în acest capitol.

Articolul 44
Procedura legală

Alte acțiuni decât cele cuprinse în art. 57 și 58 pot fi aduse împotriva agenției, numai într-o instanță competentă din teritoriile unui stat membru în care agenția are un birou sau a numit un agent pentru a accepta citația sau notificarea procesului.

Nici o astfel de acțiune împotriva agenției nu va fi adusă în instanță: (i) de statele membre sau de persoane acționând pentru acestea sau reclamații provenind din statele membre; sau (ii) în ceea ce privește chestiuni personale.

Proprietatea și activele agenției, oriunde s-ar afla și de oricine ar fi deținute, vor fi imune de orice forme de confiscare, sechestrare, anexare sau executare silită, înainte de emiterea hotărârii sau sentinței definitive contra agenției.

Articolul 45
Activele

a) Proprietatea și activele agenției, oriunde s-ar afla și de oricine ar fi deținute, vor fi imune față de percheziție, rechiziționare, confiscare, expropriere sau orice altă formă de preluare prin executare silită sau legislativă.

b) În măsura în care este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor sale în conformitate cu prezenta convenție, întreaga proprietate și activele agenției vor fi libere de orice restricții, reglementări, controale și moratorii de orice natură, cu condiția ca proprietatea și activele achiziționate de agenție ca succesor sau subrogat al unui deținător de garanție, al unei entități reasigurate sau al unui investitor asigurat de o entitate reasigurată vor fi libere de restricțiile de transfer valutar aplicabile, reglementări și controale în vigoare în teritoriile țării membre respective, în măsura în care deținătorul, entitatea sau investitorul cărora agenția s-a subrogat au fost îndreptățite la un asemenea tratament.

c) În intenția acestui capitol, termenul active include activele Fondului de garantare a obligațiilor la care se referă anexa nr. I la această convenție și alte active administrate de agenție în promovarea obiectivelor sale.

Articolul 46
Arhivele și comunicările

a) Arhivele agenției vor fi inviolabile oriunde ar fi.

b) Comunicărilor oficiale ale agenției li se va acorda, de către fiecare stat membru, același tratament acordat comunicărilor oficiale ale băncii.

Articolul 47
Impozite și taxe

a) Agenția, activele sale, proprietatea și venitul, operațiunile și tranzacțiile autorizate de convenția prezentă vor fi exonerate de toate impozitele și de taxe vamale. Agenția va fi, de asemenea, exonerată de orice răspundere pentru achitarea sau plata oricărui impozit sau taxă.

b) Exceptând cazul cetățenilor autohtoni, nici un impozit nu va fi perceput pentru sau în legătură cu indemnizațiile plătite de agenție guvernatorilor și locțiitorilor lor sau în ceea ce privește salariile, indemnizațiile sau alte remunerații plătite de agenție președintelui de onoare și Consiliului de conducere, directorilor, locțiitorilor lor, președintelui sau personalului agenției.

c) Nici o impozitare, de nici un fel, nu va fi percepută asupra vreunei investiții garantate sau reasigurate de agenție (incluzând câștigurile din aceasta) sau asupra unei polițe de asigurare reasigurate de agenție (incluzând orice prime sau alte venituri din acestea), de oricine ar fi deținute: (i) discriminatorie față de această investiție sau poliță de asigurare, numai pentru că este garantată sau reasigurată de agenție; sau (ii) dacă singura bază jurisdicțională pentru o asemenea impozitare este sediul vreunui birou sau locul afacerii menținute de agenție.

Articolul 48
Oficialitățile (conducerea oficială a agenției)

Toți guvernatori, directorii, locțiitorii lor, președintele și personalul agenției:

(i) vor fi imuni față de procedura legală privind acțiunile făcute de ei în calitatea lor oficială;
(ii) nefiind cetățeni autohtoni, li se vor acorda aceleași imunități față de restricțiile imigrației, cerințele înregistrării străinilor și obligațiile serviciului național și aceleași facilități în ce privește restricțiile de schimb care sunt acordate de statul membru respectiv reprezentanților, oficialităților și funcționarilor de rang comparabil ai altor state membre;
(iii) li se va acorda același tratament în ceea ce privește facilitățile de călătorie care sunt acordate de statele membre respective reprezentanților, oficialităților și funcționarilor de rang comparabil ai altor state membre.
Articolul 49
Aplicarea acestui capitol

Fiecare stat membru va lua măsurile necesare pe teritoriile proprii pentru a aduce la îndeplinire, în condițiile propriei legislații, principiile arătate mai sus în acest capitol și va informa agenția despre acțiunea detaliată pe care a întreprins-o.

Articolul 50
Renunțare

Imunitățile, scutirile și privilegiile prevăzute în acest capitol sunt acordate în avantajul agenției și se poate renunța la ele în măsura în care și în condițiile în care agenția le poate stabili, în cazurile în care această renunțare nu-i prejudiciază interesele. Agenția va renunța la imunitatea oricăruia din angajații săi în cazurile în care, după părerea sa, imunitatea ar împiedica cursul justiției și poate fi abandonată fără a prejudicia interesele agenției.

Capitolul VIII
Retragerea, suspendarea calității de membru și încetarea operațiunilor
Articolul 51
Retragerea

Orice stat membru poate, după expirarea celor 3 ani de la data când prezenta convenție a intrat în vigoare, în privința statului membru respectiv, să se retragă din agenție, anunțând în scris agenția la sediul său principal.

Orice retragere va deveni efectivă în 90 de zile după data primirii acestei notificări de către agenție. Agenția va notifica băncii, ca depozitar al Convenției, primirea acestui anunț.

Un membru poate revoca notificarea, atât timp cât aceasta nu a devenit efectivă.

Articolul 52
Suspendarea calității de membru

a) Dacă un stat membru nu reușește să îndeplinească vreuna din obligațiile sale stabilite prin prezenta convenție, Consiliul guvernatorilor poate, printr-o majoritate a membrilor săi exercitând o majoritate din puterea totală de vot, să suspende calitatea acestuia de membru.

b) În timp ce se află sub suspendare, un stat membru nu va avea nici un drept acordat prin convenție, exceptând dreptul de retragere și alte drepturi prevăzute în acest capitol și în cap. IX, dar va rămâne supus tuturor obligațiilor.

c) În scopul stabilirii eligibilității pentru o garanție sau reasigurare ce urmează a fi emisă în conformitate cu cap. III sau cu anexa nr. I la această convenție, un stat membru suspendat nu va fi tratat ca un membru al agenției.

d) Membrul suspendat va înceta în mod automat să mai fie membru al agenției la un an de la data suspendării sale, dacă Consiliul guvernatorilor nu decide extinderea perioadei de suspendare sau repunerea în drepturi a membrului respectiv.

Articolul 53
Drepturile și datoriile statului care încetează să fie membru

a) Când un stat încetează să fie membru, el va rămâne responsabil pentru toate obligațiile lui, incluzând eventualele sale obligații decurgând din prezenta convenție, care vor fi fost în vigoare înainte de încetarea calității sale de membru.

b) Fără a încălca prevederile secțiunii a) de mai sus, agenția va încheia un aranjament cu acest stat pentru reglarea reclamațiilor și obligațiilor lor respective. Orice asemenea aranjament va fi aprobat de Consiliul de conducere.

Articolul 54
Suspendarea operațiunilor

a) Consiliul de conducere poate suspenda, oricând consideră justificat, emiterea de noi garanții pentru perioada specificată.

b) Într-o situație de necesitate, Consiliul de conducere poate suspenda toate activitățile agenției pentru o perioadă care să nu depășească durata stării de necesitate, cu condiția că vor fi făcute aranjamentele necesare pentru protejarea intereselor agenției și a părților terțe.

c) Decizia de suspendare a operațiunilor nu va avea nici un efect asupra obligației statelor membre stabilite prin convenție, ori asupra obligațiilor agenției față de deținătorii de garanții sau polițe de asigurare, ori față de terți.

Articolul 55
Lichidarea

a) Consiliul guvernatorilor, prin majoritate specială, poate decide să înceteze operațiunile și să lichideze agenția. Imediat agenția va înceta toate activitățile, exceptând pe cele cu incidență asupra realizării ordonate a conservării și păstrării activelor și reglementării obligațiilor. Până la reglementarea finală și distribuirea activelor, agenția își va continua activitatea și toate drepturile și obligațiile membrilor în conformitate cu prezenta convenție vor rămâne intacte.

b) Nici o distribuire de active nu va fi făcută membrilor, până când toate răspunderile față de deținătorii de garanții și alți creditori nu vor fi fost îndeplinite sau prevăzute pentru aceasta și până când Consiliul guvernatorilor nu va fi decis să se facă această distribuire.

c) Condiționat de cele de ml sus, agenția va distribui membrilor activele rămase, proporțional cu partea fiecărui stat membru la capitalul subscris. Agenția va distribui, de asemenea, orice active rămase de la Fondul de garantare a obligațiilor, la care se referă anexa nr. I a prezentei convenții, membrilor finanțatori, proporțional cu ponderea pe care investițiile finanțate de fiecare o deține în totalul investițiilor finanțate. Nici un membru nu va fi îndreptățit la partea sa din activele agenției sau Fondului de garantare a obligațiilor decât dacă acest membru a rezolvat toate reclamațiile restante ale agenției împotriva sa. Orice distribuire de active va fi făcută în momentul pe care Consiliul guvernatorilor îl va stabili și în modul în care se va considera corect și echitabil.

Capitolul IX
Reglementarea diferendelor
Articolul 56
Interpretarea și aplicarea convenției

a) Orice chestiune de interpretare sau aplicare a prevederilor acestei convenții, apărute între orice stat membru al agenției și agenție, sau între statele membre ale agenției, va fi supusă hotărârii Consiliului de conducere. Orice stat membru care este afectat în mod special de problemă și care nu este în alt fel reprezentat de un cetățean al său în Consiliul de conducere poate trimite un reprezentant să asiste la orice ședință a Consiliului de conducere la care această chestiune este dezbătută.

b) În orice caz în care Consiliul de conducere a dat o hotărâre conform secțiunii a) de mai sus, orice stat membru poate cere ca problema respectivă să fie trimisă Consiliului guvernatorilor, a cărui decizie va fi definitivă. În așteptarea rezultatului de la Consiliul guvernatorilor, agenția poate, atât cât se consideră necesar, să acționeze pe baza deciziei Consiliului de conducere.

Articolul 57
Dispute între agenție și membri

a) Fără a prejudicia prevederile art. 56 și ale secțiunii a) a acestui articol, orice dispută între agenție și un stat membru sau o agenție a acestuia și orice dispută între agenție și o țară sau o agenție a acesteia, care a încetat să mai fie stat membru, va fi soluționată în conformitate cu procedura prezentată în anexa nr. II la prezenta convenție.

b) Disputele privind reclamațiile agenției în calitate de subrogat al unui investitor vor fi reglementate în conformitate cu: fie (i) procedura prevăzută în anexa nr. II la această convenție; fie (ii) o înțelegere ce intervine între agenție și statul membru respectiv, asupra unei metode sau unor metode alternative pentru reglementarea unor asemenea dispute.

În ultimul caz, anexa nr. II la convenția prezentă va servi ca bază pentru această înțelegere care, în orice caz, va fi aprobată de Consiliul de conducere prin majoritate specială, anterior întreprinderii de către agenție de operațiuni în teritoriile statului membru respectiv.

Articolul 58
Diferende implicând deținătorii unei garanții sau reasigurări

Orice diferend apărut, în cadrul contractului de garanție sau reasigurare, între părțile participante va fi supus arbitrajului pentru rezolvare definitivă în conformitate cu regulile prevăzute sau la care se face referire în contractele de garanție sau reasigurare.

Capitolul X
Modificări
Articolul 59
Modificarea de către Consiliul guvernatorilor

a) Această convenție și anexele sale pot fi modificate prin votul a 3/5 din guvernatori, exercitând 4/5 din totalul capacității de vot, cu condiția ca:

(i) orice modificare ce afectează dreptul de retragere din agenție, prevăzut la art. 51, sau limitarea răspunderii prevăzută în secțiunea d) a art. 8 va impune votul afirmativ al tuturor guvernatorilor;
(ii) orice modificare schimbând aranjamentul de partajare a pagubei, prevăzut în art. 1 și 3 ale anexei nr. I la prezenta convenție, care va conduce la o creștere a răspunderii fiecărui stat membru participant, va impune votul afirmativ al guvernatorului fiecărui stat membru.

c) Anexele A și B la această convenție pot fi modificate de Consiliul guvernatorilor prin majoritate specială.

d) Dacă vreo modificare afectează vreo prevedere a anexei nr. I la convenția prezentă, voturile totale vor include voturile suplimentare acordate, conform art. 7 al acestei anexe, statelor membre care finanțează sau țărilor care găzduiesc investiții finanțate.

Articolul 60
Procedură („Mod de a acționa”)

Orice propunere de modificare a acestei convenții, dacă emană de la un stat membru sau un guvernator sau un director, va fi comunicată președintelui Consiliului de conducere, care va aduce propunerea la cunoștința Consiliului de conducere. Dacă modificarea propusă este recomandată de Consiliul de conducere, ea va fi supusă spre aprobare Consiliului guvernatorilor, în conformitate cu art. 59. Când o modificare a fost aprobată în regulă de Consiliul guvernatorilor, agenția va certifica aceasta printr-o comunicare formală adresată tuturor membrilor săi. Modificările vor intra în vigoare pentru toți membrii în 90 de zile după data comunicării formale, numai dacă Consiliul guvernatorilor nu va specifica o dată diferită.

Capitolul XI
Prevederi finale
Articolul 61
Intrarea în vigoare

a) Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare din partea tuturor statelor membre ale băncii și Elveției și va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare, în conformitate cu prevederile lor constituționale.

b) Prezenta convenție va intra în vigoare la data când nu mai puțin 5 instrumente de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi fost depuse de statele semnatare din categoria I și nu mai puțin de 15 astfel de instrumente vor fi fost depuse de statele semnatare din categoria 2 cu condiția ca subscripțiile totale ale acestor membri să însumeze nu mai puțin de 1/3 din capitalul autorizat al agenției, conform celor prevăzute la art. 5.

c) Pentru fiecare stat care depune instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare, după ce convenția va fi intrat în vigoare, această convenție va intra în vigoare la data acestei depuneri.

d) Dacă convenția nu va fi intrat în vigoare în termen de 2 ani de la deschiderea ei spre semnare, președintele băncii va convoca o conferință a statelor interesate, pentru a stabili cursul viitor al acțiunii.

Articolul 62
Ședința inaugurală

La intrarea în vigoare a prezentei convenții, președintele băncii va convoca ședința inaugurală a Consiliului guvernatorilor. Această reuniune va fi ținută la principalul sediu al agenției, în 60 de zile de la data când convenția a intrat în vigoare ori cât mai curând posibil.

Articolul 63
Depunerea (depozitarea)

Instrumentele de ratificare, acceptare și aprobare a prezentei convenții și modificările la aceasta vor fi depozitate la bancă, care va acționa ca depozitar al acestei convenții. Depozitarul va transmite copii certificate ale acestei convenții statelor membre ale băncii și Elveției.

Articolul 64
Înregistrarea

Depozitarul va înregistra această convenție la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite și cu regulamentul adoptat pe baza ei de Adunarea generală.

Articolul 65
Notificarea (avizarea)

Depozitarul va aviza toate statele semnatare și, la intrarea în vigoare a prezentei convenții, agenția, despre următoarele:

a) semnarea prezentei convenții;
b) depunerea de instrumente de ratificare, acceptare și aprobare, conform art. 63;
c) data de la care convenția intră în vigoare în conformitate cu art. 61;
d) excluderi din aplicarea teritorială conform art. 66;
e) retragerea unui membru al agenției conform art. 51.
Articolul 66
Aplicarea teritorială

Această convenție se va aplica în toate teritoriile aflate sub jurisdicția unui stat membru, incluzând teritoriile pentru ale căror relații internaționale este răspunzător statul respectiv, exceptând pe acelea care sunt excluse de acest stat membru prin notificare scrisă la depozitarul convenției, fie în momentul ratificării, acceptării sau aprobării, fie ulterior.

Articolul 67
Revizuiri periodice

a) Consiliul guvernatorilor va întreprinde revizuiri periodice ample ale activității agenției, ca și ale rezultatelor la care s-a ajuns, în vederea introducerii oricăror schimbări menite să întărească capacitatea agenției de a servi obiectivele sale.

b) Prima revizuire va avea loc la 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenții. Datele revizuirilor ulterioare vor fi stabilite de Consiliul guvernatorilor.

Adoptată la Seul, într-un singur exemplar, ce va rămâne depozitat în arhivele B.I.R.D., care a confirmat prin semnătura sa acordul său de a îndeplini funcțiile cu care este investită de prezenta convenție.


[modificare] Anexa Nr. I
Garanții ale investițiilor finanțate conform art. 24
Articolul 1
Finanțare

a) Orice stat membru poate finanța garantarea unei investiții ce urmează a fi făcută de un investitor de orice cetățenie ori de investitori cu una sau mai multe cetățenii.

b) Sub rezerva prevederilor secțiunilor b) și c) ale art. 3 din prezenta anexă, fiecare stat membru finanțator va fi părtaș, cu alte state membre finanțatoare, la pagubele din garantarea investițiilor finanțate, când și în măsura în care aceste pagube nu pot fi acoperite din Fondul de garantare a obligațiilor la care se referă art. 2 al prezentei anexe, în proporția pe care valoarea răspunderii maxime posibile în cadrul garanțiilor investițiilor finanțate de el o deține în valoarea totală a răspunderii minime posibile în cadrul garanțiilor investițiilor finanțate de toate statele membre.

c) În deciziile sale privind emiterea de garanții în conformitate cu această anexă, agenția va acorda atenția cuvenită perspectivelor ca statul membru finanțator să fie în măsură să-și îndeplinească obligațiile din prezenta anexă și va da prioritate investițiilor, care sunt cofinanțate de țările gazdă implicate.

d) Agenția se va consulta periodic cu statele membre finanțatoare în ceea ce privește operațiunile menționate în prezenta anexă.

Articolul 2
Fondul de garantare a obligațiilor

a) Primele și alte venituri ce revin garanțiilor investițiilor finanțate, incluzând restituirea pe investiții a acestor prime și venituri, vor fi ținute într-un cont separat care se va numi Fondul de garantare a obligațiilor.

b) Toate cheltuielile administrative și plățile de reclamații, ce revin garanțiilor emise în conformitate cu prezenta anexă, vor fi plătite din Fondul de garantare a obligațiilor.

c) Activele Fondului de garantare a obligațiilor vor fi ținute și administrate pentru contul comun al statelor membre finanțatoare, separat și distinct de activele agenției.

Articolul 3
Solicitări asupra membrilor finanțatori

a) În măsura în care vreo sumă este plătibilă de agenție în contul unei pagube legate de o garanție finanțată și acea suma nu poate fi plătită din activele Fondului de garantare a obligațiilor, agenția va solicita fiecărui stat membru finanțator să plătească la acest fond partea sa din această sumă, așa cum va fi determinată în concordanță cu secțiunea b) a art. 1 din această anexă.

b) Nici un stat membru nu va fi responsabil pentru plata vreunei sume la o solicitare ca urmare a prevederilor acestui articol, dacă, ca o consecință, plățile totale făcute de acel stat membru vor depăși valoarea totală a garanțiilor acoperind investițiile finanțate de el.

c) La expirarea unei garanții acoperind o investiție finanțată de un stat membru, răspunderea acelui stat membru va fi diminuată cu o valoare echivalentă cu valoarea acelei garanții. Această răspundere va fi, de asemenea, redusă pe o bază „pro rata” la plata de către agenție a oricărei despăgubiri legate de o investiție finanțată și va continua astfel efectiv până la expirarea tuturor garanțiilor investițiilor finanțate restante la data acelei plăți.

d) Dacă vreun stat membru finanțator nu va fi răspunzător pentru o sumă a unei solicitări urmând prevederile acestui articol, din cauza limitării conținute în secțiunile b) și c) de mai sus, sau dacă vreun stat membru finanțator nu va efectua plata vreunei sume datorate ca răspuns la o asemenea solicitare, răspunderea pentru plata acelei sume va fi partajată „pro rata” de alți membri finanțatori. Răspunderea membrilor conform acestei secțiuni va fi sub rezerva limitării arătate anterior în secțiunile b) și c) de mai sus.

e) Orice plată de către un stat membru finanțator ca urmare a solicitării conform acestui articol va fi făcută prompt și într-o monedă liber utilizabilă.

Articolul 4
Evaluarea monedelor și rambursările

Prevederile privind evaluarea monedelor și rambursările conținute de această convenție cu privire la subscripțiile de capital vor fi aplicate „mutatis mutandis” fondurilor plătite de statele membre la contul investițiilor finanțate.

Articolul 5
Reasigurarea

a) Agenția poate efectua, în condițiile arătate anterior în art. 1 al acestei anexe, reasigurarea unui stat membru, a unei agenții de acolo, a unei agenții regionale, conform precizărilor din secțiunea a) a art. 20 al prezentei convenții, sau a unui asigurător particular dintr-o țară membră. Prevederile acestui articol privind garanțiile și ale art. 20 și 21 ale acestei convenții vor fi aplicate „mutatis mutandis” reasigurărilor prevăzute în cadrul acestei secțiuni.

b) Agenția poate obține reasigurarea pentru investițiile garantate de ea în conformitate cu prezenta anexă și va realiza cheltuielile acestor reasigurări din Fondul de garantare a obligațiilor. Consiliul de conducere poate hotărî dacă și în ce măsură obligația de partajare a pagubei statelor membre finanțatoare, la care se referă secțiunea b) a art. 1 al acestei anexe, poate fi redusă pe seama acoperirii reasigurării obținute.

Articolul 6
Principii operaționale

Fără a prejudicia dispozițiile acestei anexe, prevederile privind operațiunile de garantare conform cap. III al acestei convenții și conducerea financiară conform prevederilor cap. IV al acestei convenții vor fi aplicate „mutatis mutandis” garanțiilor investițiilor finanțate, cu excepția că:

(i) aceste investiții se vor califica pentru finanțare, dacă sunt făcute pe teritoriile unei țări membre și în special în țări în curs de dezvoltare, de un investitor sau investitori eligibili, în conformitate cu secțiunea a) a art. 1 din această anexă; și
(ii) agenția nu va fi răspunzătoare, în ceea ce privește principiile sale active, pentru nici o garanție sau reasigurare emise în conformitate cu această anexă și fiecare contract de garanție sau reasigurare, încheiat conform acestei anexe, va prevedea altfel în mod expres.
Articolul 7
Votarea

Pentru decizii legate de investiții finanțate, fiecare stat membru finanțator va avea un vot suplimentar pentru fiecare 10.000 DST echivalent valorii garantate sau reasigurate pe baza finanțării lui și fiecare stat membru care găzduiește o investiție finanțată va avea un vot suplimentar pentru fiecare 10.000 DST echivalent valorii garantate sau reasigurate, privind orice investiție finanțată găzduită de ea.

Aceste voturi suplimentare vor fi exprimate numai pentru deciziile legate de investițiile finanțate și altminteri vor fi neglijate în stabilirea capacității de vot a membrilor.


[modificare] Anexa Nr. II
Reglementarea
disputelor dintre un stat membru și agenție conform art. 57
Articolul 1
Aplicarea anexei

Toate disputele din sfera de cuprindere a art. 57 al prezentei convenții vor fi reglementate în concordanță cu procedura cuprinsă în această anexă, exceptând cazurile în care agenția a încheiat o înțelegere cu un stat membru, conform secțiunii b) (ii) a art. 57.

Articolul 2
Negocierile

Părțile aflate într-o dispută în sfera acestei anexe vor încerca să rezolve această dispută prin negocieri, înainte de a căuta concilierea sau arbitrajul. Negocierile vor fi considerate ca fiind epuizate, dacă părțile nu au reușit să ajungă la o înțelegere în timp de 120 de zile de la data solicitării de a intra în negocieri.

Articolul 3
Concilierea

a) Dacă disputa nu este rezolvată prin negociere, oricare parte poate supune disputa spre arbitrare în conformitate cu prevederile art. 4 al acestei anexe, numai dacă părțile, prin consimțământ reciproc, nu au decis să recurgă mai întâi la procedura de conciliere prevăzută de acest articol.

b) Înțelegerea cu privire la recurgerea la conciliere va specifica chestiunea în dispută, reclamațiile părților în privința acesteia și, dacă este posibil (disponibil), numele conciliatorului asupra căruia părțile au căzut de acord. În lipsa unei înțelegeri asupra conciliatorului, părțile pot, împreună, să ceară fie Secretariatului general al Consiliului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (I.C.S.I.D.), fie președintelui Curții Internaționale de Justiție să numească un conciliator. Procedura de conciliere va lua sfârșit dacă conciliatorul nu a fost numit în termen de 90 de zile după înțelegerea de a recurge la conciliere.

c) Dacă nu este altfel prevăzut în această anexă sau convenit de către părți, conciliatorul va stabili regulile ce vor guverna procedura de conciliere și se va conduce în această privință după regulile de conciliere adoptate conform Convenției privind reglementarea diferendelor legate de investiții dintre state și cetățenii altor state.

d) Părțile vor coopera de bună-credință cu conciliatorul și îi vor furniza, în mod special, toate informațiile și documentația, care îl vor ajuta să se achite de funcțiile sale și vor acorda cea mai mare considerație recomandărilor sale.

e) Dacă părțile nu au convenit altfel, conciliatorul remite acestora, în termen de 180 de zile de la data numirii lui, un raport înregistrând rezultatele eforturilor sale și evidențiind chestiunile controversate dintre părți și propunerile sale privind soluționarea acestora.

f) Fiecare parte, în termen de 60 de zile de la data primirii raportului, își va exprima în scris părerea despre raport celeilalte părți.

g) Nici una dintre părțile la procedura de conciliere nu va fi îndreptățită să recurgă la arbitraj, decât dacă:

(i) conciliatorul nu va fi reușit să remită raportul său în cadrul perioadei stabilite în secțiunea e) de mai sus; sau
(ii) părțile nu vor fi reușit să accepte toate propunerile conținute în raport, în 60 de zile de la data primirii lui; sau
(iii) părțile, după un schimb de vederi privind raportul, nu au reușit să cadă de acord asupra reglementării tuturor chestiunilor controversate în 60 de zile de la data primirii raportului conciliatorului; sau
(iv) una dintre părți nu va fi reușit să-și exprime părerea despre raport, așa cum este prevăzut în secțiunea f) de mai sus.

h) Dacă părțile nu convin altfel, spezele de conciliere vor fi stabilite pe baza tarifului aplicabil la concilierea I.C.S.I.D. Aceste speze și alte cheltuieli legate de procedura de conciliere vor fi suportate egal de către părți. Fiecare parte va achita cheltuielile proprii.

Articolul 4
Arbitrajul

a) Procedura de arbitraj va fi instituită prin intermediul unui aviz, dat de partea care solicită arbitrajul (reclamantul), adresat celeilalte părți în dispută (pârâtul). Avizul va specifica natura diferendului, sprijinul dorit și numele arbitrului numit de reclamant. Pârâtul va notifica reclamantului, în termen de 30 de zile de la data primirii avizului acestuia, numele arbitrului numit de el. Cele două părți, în termen de 30 de zile de la data numirii celui de-al doilea arbitru, vor alege un al treilea arbitru, care va acționa ca președinte al Tribunalului Arbitral.

b) Dacă tribunalul nu va fi fost constituit în 60 de zile de la data avizului, arbitrul încă nenumit sau președintele încă neales va fi numit, la cererea comună a părților, de către Secretariatul general al I.C.S.I.D. Dacă nu există o astfel de cerere comună sau Secretariatul general al I.C.S.I.D. nu va reuși să facă numirea în 30 de zile de la datei solicitării, oricare parte poate cere președintelui Curții Internaționale de Justiție să o facă.

c) Nici o parte nu va avea dreptul să schimbe arbitrul numit de ea, odată audierea disputei începută. În cazul în care vreun arbitru (inclusiv președintele tribunalului) va demisiona, va deceda sau va deveni inapt, un succesor va fi numit, de o manieră urmând pe cea a numirii predecesorului, și acest succesor va avea aceleași prerogative și obligații ca și arbitrul căruia îi succede.

d) Tribunalul va fi convocat întâi în acel loc și timp, ce vor fi stabilite de președinte. Apoi, tribunalul va stabili locul și datele ședințelor sale.

e) Dacă nu este altfel prevăzut în anexe sau convenit de părți, tribunalul își va stabili procedura și se va conduce în această privință după regulile de arbitraj adoptate conform Convenției pentru reglementarea diferendelor privind investițiile dintre state și cetățenii aparținând altor state.

f) Tribunalul va fi judecătorul conform propriei competențe, cu excepția că, dacă se ridică o obiecțiune în fața tribunalului, în sensul că disputa cade sub jurisdicția Consiliului de conducere, Consiliului guvernatorilor, conform art. 56, ori sub jurisdicția unui organ judiciar sau arbitrar desemnat într-o înțelegere, conform art. 1 al prezentei anexe, și tribunalul este convins că obiecțiunea este valabilă, obiecțiunea va fi supusă de tribunal Consiliului de conducere sau Consiliului guvernatorilor sau organului desemnat, iar procedura de arbitraj suspendată până la luarea unei decizii în această chestiune, decizie ce va fi obligatorie pentru tribunal.

g) Tribunalul, în orice dispută sub incidența acestei anexe, va aplica prevederile convenției, orice înțelegere semnificativă între părțile în dispută, reglementările și legile agenției, regulile aplicabile în legislația internațională, legislația internă a țărilor membre în cauză, ca și prevederile aplicabile ale contractului de investiție, dacă există. Fără a încalcă prevederile acestei convenții, tribunalul poate stabili o dispută „ex aequo et bono”, dacă agenția și membrii în cauză acceptă aceasta. Tribunalul nu va putea aduce o soluție de „non liquet” pe fondul tăcerii sau obscurității legii.

h) Tribunalul va permite o audiere corectă a tuturor părților. Toate hotărârile tribunalului vor fi luate cu vot majoritar și vor arăta motivele pe care se bazează. Hotărârea tribunalului va fi formulată în scris și va fi semnată de minimum doi arbitri, iar un exemplar din aceasta va fi trimis fiecărei părți. Hotărârea va fi definitivă și obligatorie pentru părți și nu va fi supusă apelului, anulării sau revizuirii.

i) Dacă va apărea vreo dispută între părți în ceea ce privește înțelesul sau sfera de cuprindere a unei hotărâri, oricare dintre părți, în 60 de zile de la transmiterea hotărârii judecătorești, poate cere interpretarea hotărârii printr-o cerere adresată în scris președintelui tribunalului care a transmis hotărârea. Președintele va trimite, dacă este posibil, solicitarea la tribunalul care a transmis hotărârea și-l va convoca în 60 de zile de la primirea cererii. Dacă aceasta nu va fi posibil, un nou tribunal va fi constituit în conformitate cu prevederile secțiunilor a)-d) de mai sus. Tribunalul poate suspenda executarea hotărârii în așteptarea deciziei sale asupra interpretării solicitate.

j) Fiecare stat membru va recunoaște o hotărâre dată conform acestui articol ca obligatorie și executorie în teritoriile sale, ca și cum ar fi o hotărâre definitivă a unei curți de justiție din acel stat membru. Executarea hotărârii va fi guvernată de legile privind executarea judecătorească în vigoare în statul în ale cărui teritorii această executare este solicitată și nu va deroga de la legea în vigoare privind imunitatea de executare.

k) Dacă părțile nu vor conveni altfel, spezele și remunerația plătibile arbitrilor vor fi stabilite pe baza tarifelor aplicabile arbitrajului (I.C.S.I.D.). Fiecare parte va achita cheltuielile proprii legate de procedura de arbitrare. Cheltuielile tribunalului vor fi suportate de părți în proporții egale, numai dacă tribunalul nu decide altfel. Orice problemă privind divizarea cheltuielilor tribunalului sau modul de efectuare a plăților acestora va fi hotărâtă de tribunal.

Articolul 5
Modalitatea de notificare

Transmiterea oricărei avizări sau citații în legătură cu orice procedură din cadrul anexei va fi făcută în scris. Ea va fi făcută de agenție la autoritatea desemnată de statul membru în cauză conform art. 38 al acestei convenții și de acel membru la sediul principal al agenției.


[modificare] Anexa A
Membri și subscripții
Categoria I
Țara Număr de acțiuni Subscripție
(milioane DST)
Australia 1.713 17,13
Austria 775 7,75
Belgia 2.030 20,30
Canada 2.965 29,65
Danemarca 718 7,18
Finlanda 600 6,00
Franța 4.860 48,60
R.F. Germania 5.071 50,71
Islanda 90 0,90
Irlanda 369 3,69
Italia 2.820 28,20
Japonia 5.095 50,95
Luxemburg 116 1,16
Olanda 2.169 21,69
Noua Zeelandă 513 5,13
Norvegia 699 6,99
Africa de Sud 943 9,43
Suedia 1.049 10,49
Elveția 1.500 15,00
Marea Britanie 4.860 48,60
Statele Unite ale Americii 20.519 205,19
59.473 594,73
Membri și subscripții
Categoria a II-a
Țara Număr de acțiuni Subscripție
(milioane DST)
Afganistan 118 1,18
Algeria 649 6,49
Antigua și Barbuda 50 0,50
Argentina 1.254 12,54
Bahamas 100 1,00
Bahrein 77 0,77
Bangladesh 340 3,40
Barbados 68 0,68
Belize 50 0,50
Benin 61 0,61
Bhutan 50 0,50
Bolivia 125 1,25
Botswana 50 0,50
Brazilia 1.479 14,79
Burkina Faso 61 0,61
Burma 178 1,78
Burundi 74 0,74
Camerun 107 1,07
Capul Verde (Republica) 50 0,50
Africa Centrală (Republica) 60 0,60
Ciad 60 0.60
Chile 485 4,85
China 3.138 31,38
Columbia 437 4,37
Comore (Insule) 50 0,50
Congo (Republica Populară) 65 0,65
Costa Rica 117 1,17
Cipru 104 1,04
Djibouti 50 0,50
Dominica 50 0,50
Republica Dominicană 147 1,47
Ecuador 182 1,82
Egipt (Republica Arabă) 459 4,59
El Salvador 122 1,22
Guineea Ecuatorială 50 0,50
Etiopia 70 0,70
Fiji (Insule) 71 0,71
Gabon 96 0,96
Gambia 50 0,50
Ghana 245 2,45
Grecia 280 2,80
Grenada 50 0,50
Guatemala 140 1,40
Guineea 91 0,91
Guineea-Bissau 50 0,50
Guiana 84 0,84
Haiti 75 0,75
Honduras 101 1,01
Ungaria 564 5,64
India 3.048 30,48
Indonezia 1.049 10,49
Iran (Republica Islamică) 1.659 16,59
Irak 350 3,50
Israel 474 4,74
Coasta de Fildeș 176 1,76
Jamaica 181 1,81
Iordania 97 0,97
Kampucia Democrată 93 0,93
Kenia 172 1,72
Coreea (Republica) 449 4,49
Kuweit 930 9,30
Laos (Republica Populară Democrată) 60 0,60
Liban 142 1,42
Lesotho 50 0,50
Liberia 84 0,84
Libia (Jamahiria Arabă) 549 5,49
Madagascar 100 1,00
Malavi 77 0,77
Malaezia 579 5,79
Maldive (Insule) 50 0,50
Mali 81 0,81
Malta 75 0,75
Mauritania 63 0,63
Mauritius (Insule) 87 0,87
Mexic 1.192 11,92
Maroc 348 3,48
Mozambic 97 0,97
Nepal 69 0,69
Nicaragua 102 1,02
Niger 62 0,62
Nigeria 844 8,44
Oman 94 0,94
Pakistan 660 6,60
Panama 131 1,31
Papua-Noua Guinee 96 0,96
Paraguay 80 0,80
Peru 373 3,73
Filipine 484 4,84
Portugalia 382 3,82
Qatar 137 1,37
România 555 5,55
Ruanda 75 0,75
Sf. Cristofor și Nevis 50 0,50
Sf. Lucia 50 0,50
Sf. Vincent 50 0,50
Sao Tomé și Principe 50 0,50
Arabia Saudită 3.137 31,37
Senegal 145 1,45
Seychelles (Insule) 50 0,50
Sierra Leone 75 0,75
Singapore 154 1,54
Solomon (Insule) 50 0,50
Somalia 78 0,78
Spania 1.285 12,85
Sri Lanka 271 2,71
Sudan 206 2,06
Surinam 82 0,82
Siria (Republica Arabă) 168 1,68
Swaziland 58 0,58
Tanzania 141 1,41
Thailanda 421 4,21
Togo 77 0,77
Trinidad și Tobago 203 2,03
Tunisia 156 1,56
Turcia 462 4,62
Emiratele Arabe Unite 372 3,72
Uganda 132 1,32
Uruguay 202 2,02
Vanuatu 50 0,50
Venezuela 1.427 14,27
Vietnam 220 2,20
Samoa de Vest (Insule) 50 0,50
Yemen (Republica Arabă) 67 0,67
Yemen (Republica Populară Democrată) 115 1,15
Iugoslavia 635 6,35
Zair 338 3,38
Zambia 318 3,18
Zimbabwe 236 2,36
40.527 405,27
Total 100.000 1.000,00


[modificare] Anexa B
Alegerea directorilor

1. Candidații pentru funcția de director vor fi numiți de guvernatori, cu condiția că un guvernator poate numi numai o persoană.

2. Alegerea directorilor se va face prin scrutinul guvernatorilor.

3. La votarea directorilor, fiecare guvernator va exprima pentru un candidat toate voturile pe care un stat membru, reprezentat de el, este îndreptățit să le exprime conform secțiunii a) a art. 40.

4. 1/4 din numărul directorilor vor fi aleși separat, câte unul pentru fiecare dintre guvernatorii statelor membre care dețin cel mai mare număr de acțiuni. Dacă numărul total al directorilor nu e divizibil cu 4, numărul directorilor astfel aleși va fi 1/4 din numărul următor mai mic divizibil cu 4.

5. Restul directorilor vor fi aleși de către ceilalți guvernatori, în concordanță cu prevederile paragrafelor 6 și 11 ale acestei anexe.

6. Dacă numărul candidaților numiți egalează numărul acelor directori rămași a fi aleși, toți candidații vor fi aleși la primul scrutin; cu excepția faptului că un candidat sau candidații care au primit mai puțin decât procentajul minim din voturile totale stabilit de Consiliul guvernatorilor pentru această alegere nu vor fi aleși, dacă vreun candidat va fi primit mai mult decât procentajul maxim din voturile totale stabilit de Consiliul guvernatorilor.

7. Dacă numărul candidaților numiți depășește numărul acelor directori rămași a fi aleși, vor fi aleși candidații care primesc cel mai mare număr de voturi, cu excepția oricărui candidat care a primit mai puțin decât procentajul minim din totalul voturilor stabilit de Consiliul guvernatorilor.

8. Dacă toți acești directori rămași nu sunt aleși la primul scrutin, va fi ținut al doilea scrutin. Candidatul sau candidații nealeși la primul scrutin vor fi din nou apți a fi aleși (eligibili).

9. La al doilea scrutin votarea va fi limitată la: (i) acei guvernatori care au votat în primul scrutin pentru un candidat neales; și (ii) acei guvernatori care au votat în primul scrutin pentru un candidat ales care a primit deja procentajul maxim din voturile totale, stabilit de Consiliul guvernatorilor, înainte de a se lua în considerație voturile lor.

10. În stabilirea cazurilor când un candidat a primit mai mult decât procentajul maxim de voturi, voturile guvernatorilor care exprimă cel mai mare număr de voturi pentru acest candidat vor fi numărate întâi, apoi voturile guvernatorilor deținând numărul următor celui mai mare și așa mai departe, până când se atinge acel procentaj.

11. Dacă nu toți directorii rămași au fost aleși după cel de-al doilea scrutin, alte scrutine vor fi ținute în continuare, pe aceleași principii, până când toți directorii sunt aleși, cu condiția că, atunci când mai rămâne de ales un singur director, acesta poate fi ales printr-o majoritate simplă a voturilor rămase și va fi considerat ca fiind ales prin toate acele voturi.

  1. Traducere.