Pentru a înlătura din legislația României dispozițiile care limitează libertatea muncii și alte drepturi fundamentale ale cetățenilor,

Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează:

Art. I. - Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972, Codul muncii, se modifică după cum urmează:

1. Alineatul 2 al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„Libertatea muncii constituie un drept fundamental al tuturor cetățenilor României.”

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Tuturor cetățenilor României, fără nici o îngrădire sau deosebire de sex, naționalitate, rasă sau religie, convingeri politice și origine socială, le este garantat dreptul la muncă, având posibilitatea de a desfășura o activitate în domeniul economic, tehnico-științific, administrativ, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale și aspirațiilor fiecăruia, în funcție de nevoile întregii societăți.”

3. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Începând cu vârsta de 16 ani, fiecare persoană aptă de muncă poate să desfășoare, până la vârsta de pensionare, o muncă utilă societății, care să-i asigure mijloacele de existență și de dezvoltare spirituală. Încadrarea în munci temporare se poate face și de la vârsta de 14 ani, iar în unitățile industriale de la vârsta de 15 ani, cu încuviințarea părinților sau a tutorilor, dar numai pentru munci potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele lor. Cel în cauză are dreptul și îndatorirea să-și continue studiile pentru absolvirea învățământul general obligatoriu. Unitățile care au încadrat în muncă tineri în vârstă de 14-16 ani au obligația să-i sprijine în vederea continuării învățământului general obligatoriu.”

4. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - Relațiile de muncă sunt așezate pe principiul însușirii liber consimțite și aplicării cu consecvență a disciplinei muncii. Respectarea cu strictețe a ordinii și disciplinei la locul de muncă constituie o obligație a fiecărui salariat din întreprinderi și instituții."

5. Articolul 13 alineatul 1 va avea următorul cuprins:

„Perfecționarea pregătirii profesionale și de cultură generală constituie un drept și o îndatorire a salariaților, în raport cu care aceștia urmează a fi încadrați ori promovați în funcții corespunzătoare.”

6. Articolul 164 va avea următorul cuprins:

„Art. 164. - Sindicatele sunt organizații profesionale care se constituie în temeiul dreptului de asociere prevăzut de Constituție și funcționează pe baza statutelor proprii."

Art. II. - Articolul 2 din Statutul personalului din aviația civilă, aprobat prin Decretul nr. 413/1979, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Personalul din aviația civilă trebuie să dea dovadă de disciplină, să-și însușească o temeinică pregătire profesională și să asigure o înaltă calitate serviciilor prestate pentru călători. Fiecare, în funcția pe care o deține, poartă răspunderea pentru organizarea și desfășurarea activităților aeronautice civile, potrivit legilor și celorlalte acte normative care reglementează aceste activități.”

Art. III. - Art. 13 alin. 2 și art. 165-170 din Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972, Codul muncii, art. 13 lit. g) din Legea nr. 12/1971 privind încadrarea și promovarea în muncă a personalului din unitățile de stat, art. 1 din Statutul personalului din aviația civilă, aprobat prin Decretul nr. 413/1979, și art. 81 din Legea nr. 5/1978 privind organizarea și conducerea unităților de stat se abrogă.