Guvernul României hotărăște:

Art. 1. - Pentru folosirea cât mai eficientă a suprafețelor de teren și pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxă anuală, potrivit anexei la prezenta hotărâre.

Art. 2. - Taxa prevăzută la art. 1 se datorează de către regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat, precum și de celelalte persoane juridice, pentru terenurile aflate în administrarea sau în folosința acestora și care sunt utilizate în alte scopuri decât producția vegetală, agricolă sau silvică.

Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 1 ianuarie 1991.

Unitățile plătitoare prevăzute la art. 2 vor vărsa la buget prima rată din taxa datorată pe acest an, în termen de 15 zile de la data publicării prezentei hotărâri. În același termen, vor vărsa diferențele de taxă, ce rezultă, potrivit prezentei hotărâri, și cei care au efectuat vărsămintele în baza reglementării anterioare.

Art. 4. - Constituie contravenții de la dispozițiile prezentei hotărâri următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni:

a) refuzul de a pune la dispoziția organelor de control documentele privind calculul și vărsarea taxei;

b) întocmirea unor documente eronate cu privire la suprafața de teren, care conduc la diminuarea taxei legal datorate.

Contravenția de la lit. a) se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, iar contravenția de la lit. b), de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Contravențiilor menționate la alin. 1 li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.

Art. 5. - Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni de aplicare a prezentei hotărâri.

[modificare] Anexă

I. Taxa se datorează pentru terenurile proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosința agenților economici, utilizate în alte scopuri decât producția vegetală, agricolă sau silvică.

Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru pătrat de teren, diferențiată pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone, după cum urmează:

A. Pentru localitățile urbane:

- lei/mp -

Încadrarea localităților urbane în categoriile de mai sus se face în funcție de gradul de dezvoltare economică și socială, după cum urmează:

1. Municipiul București se încadrează în categoria I de localități.

2. Municipiile reședință de județ, precum și municipiul Hunedoara se încadrează în categoria a II-a de localități.

3. Celelalte localități urbane fac parte din categoriile III sau IV. Încadrarea acestora în categoriile III sau IV de localități se face de prefecturi și de Primăria municipiului București, după caz.

Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților urbane se face de către primăriile municipiilor și orașelor, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective (zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și în funcție de alte elemente care să asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate în zonele centrale de locuit ale localităților.

Primăriile vor efectua încadrarea localităților în categoriile III sau IV și, respectiv, a terenurilor pe zone în cadrul localităților, în termen de 90 de zile de la data prezentei hotărâri.

Pe măsura dezvoltării economice și sociale a localităților, prefecturile și Primăria municipiului București vor reexamina încadrarea localităților în categoriile a III-a și a IV-a, în vederea încadrării lor într-o categorie superioară.

Trecerea localităților din categoria a IV-a în categoria a III-a este de competența prefecturilor și Primăriei municipiului București.

Modificarea încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităților se face de către primăriile municipiilor și orașelor.

Modificările prevăzute la cele două alineate precedente se pot face anual, până la 1 august, cu aplicare de la 1 ianuarie al anului următor.

Schimbarea încadrării localităților de la categoriile III sau IV la categoria a II-a se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

În cazul în care o localitate rurală trece în categoria celor urbane, taxa corespunzătoare noii încadrări se aplică începând cu 1 ianuarie al anului următor celui în care a survenit această modificare.

B. Pentru localitățile rurale

- lei/mp -

Încadrarea localităților rurale în zone de fertilitate este aceea prevăzută de normele legale privind impunerea veniturilor realizate din activități agricole în vigoare de la data de 31 decembrie 1990.

II. Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri este anuală, în lei/km de drum și cale ferată, diferențiată după cum urmează:

• pentru linii ferate normale 2.000 lei/km
• pentru linii ferate înguste 1.000 lei/km
• pentru drumuri 1.000 lei/km

Unitățile de transport feroviar datorează numai taxa în funcție de lungimea căii ferate. La stabilirea taxei se are în vedere lungimea totală a căii ferate, inclusiv lungimea desfășurată a rețelei de linii ferate din depouri, stații de cale ferată, rampe, triaje, precum și alte obiective de exploatare feroviară.

Ceilalți agenți economici datorează această taxă numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.

III. Taxa anuală pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datorează pentru:

• terenurile aflate în administrarea sau folosința instituțiilor publice, definite potrivit legii;
• terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți sau lacuri de acumulare, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului. Încadrarea terenurilor în aceste categorii se face de organele de specialitate competente;
• terenurile pe care sunt în curs de execuție obiective de investiții.

IV. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează în funcție de situația terenurilor existente la 1 ianuarie al fiecărui an, pe baza declarației depusă de plătitor.

Plata taxei se face în patru rate trimestriale egale, până la 15 (inclusiv) a ultimei luni a fiecărui trimestru.

Obligația calculării și răspunderea pentru achitarea în termen a taxei revine plătitorilor.

Pentru neplata în termen a taxei se datorează majorări de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere la plată.

Taxa nestabilită la timp se datorează pe o perioadă de doi ani în urma celui în care are loc constatarea.

V. Contestațiile privind stabilirea și încasarea taxei, precum și a majorărilor de întârziere aferente, se depun în termen de 30 de zile de la data înștiințării unității plătitoare și se rezolvă de direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, după caz, în cel mult 30 de zile de le înregistrare.

Împotriva deciziei date se poate face contestație în termen de 30 de zile la Ministerul Finanțelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat să o soluționeze.

Depunerea contestației nu absolvă plătitorul de obligația virării sumei la bugetul statului.