Guvernul României hotărăște:

Articol unic. - Se aprobă Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Federative Cehe și Slovace privind desființarea vizelor, semnată la București la 6 august 1991.

[modificare] Convenție între Guvernul României și Guvernul Republicii Federative Cehe și Slovace privind desființarea vizelor

Guvernul României și Guvernul Republicii Federative Cehe și Slovace, conduse de dorința de a dezvolta relațiile prietenești dintre cele două țări, au convenit următoarele:

Articolul 1

1. Cetățenii statelor contractante, posesori de documente valabile de călătorie, pot intra, fără viză, pe teritoriul celuilalt stat contractant, pentru o ședere de până la 30 de zile, care nu servește unei activități ce aduce venit.

2. Pentru o activitate care presupune venit și pentru o ședere care depășește 30 de zile este nevoie de vize.

Articolul 2

1. Posesorii de pașapoarte diplomatice sau de serviciu, românești sau cehoslovace, membri ai misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare ale unui stat contractant în celălalt stat contractant, reprezentanții unui stat contractant în organizațiile internaționale, care au reședința pe teritoriul celuilalt stat contractant sau funcționarii unor asemenea organizații, pot rămâne, fără viză, pe teritoriul celuilalt stat contractant, pe toată perioada misiunii lor.

2. Membrii de familie ai persoanelor prevăzute în alin. 1, care trăiesc în menaj comun cu acestea, pot rămâne fără viză pe teritoriul celuilalt stat contractant dacă sunt posesori de pașapoarte diplomatice sau de serviciu, românești sau cehoslovace.

Articolul 3

Cetățenii unui stat contractant, care trăiesc o perioadă îndelungată sau permanent pe teritoriul celuilalt stat contractant, pot călători, în țara de origine sau într-un stat terț și reveni în celălalt stat contractant, fără viză, pe baza documentului valabil de călătorie.

Articolul 4

Desființarea vizelor nu scutește persoanele la care se referă prezenta convenție de obligația de a respecta legile și normele în vigoare ale țării respective privind intrarea, șederea de lungă durată sau permanentă și angajarea în muncă.

Articolul 5

Prezenta convenție nu limitează dreptul organelor competente ale statelor contractante de a refuza intrarea sau șederea cetățenilor celuilalt stat contractant, care ar putea pune în pericol securitatea statului sau ordinea publică sau care nu dispun de mijloace suficiente pentru asigurarea șederii lor.

Articolul 6

1. Fiecare stat contractant poate, din motive vizând securitatea statului, apărarea ordinii publice, sănătatea cetățenilor săi, sau din alte motive grave, să suspende pentru o anumită perioadă, complet sau parțial, îndeplinirea prevederilor de mai sus.

2. Aplicarea și anularea acestor măsuri vor fi comunicate imediat, pe cale diplomatică, celuilalt stat contractant și intră în vigoare imediat după comunicare.

Articolul 7

Statele contractante se angajează să primească pe teritoriul lor, cetățenii proprii, în orice moment și fără formalități.

Articolul 8

1. Statele contractante, într-o perioadă de 30 de zile înaintea intrării în vigoare a prezentei convenții, vor face schimb, pe cale diplomatică, de modele de documente de călătorie.

2. În cazul schimbării documentelor de călătorie, statele contractante își vor trimite reciproc, pe cale diplomatică, modelele noilor documente de călătorie, nu mai târziu de 30 de zile înaintea introducerii lor.

Articolul 9

1. Prezenta convenție intră în vigoare la 30 de zile de la data semnării.

2. În ziua intrării în vigoare a prezentei convenții, își încetează valabilitatea Convenția dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Socialiste Cehoslovace privind desființarea vizelor la călătoriile de serviciu sau particulare, precum și vizele de tranzit și Protocolul adițional la aceasta din 26 ianuarie 1968.

Articolul 10

Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nedeterminată. Ea poate fi în orice moment denunțată și își încetează valabilitatea la trei luni după comunicarea în scris, pe cale diplomatică, a denunțării.

Întocmită la București la 6 august 1991, în două exemplare originale, fiecare în limba română și limba cehă, ambele având aceeași valoare.