Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Cuantumul indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă provocată de accident de muncă, de accident survenit în timpul deplasării la și de la locul de muncă în perioada și pe traseul normal necesar deplasării, de boală profesională, de tuberculoză sau de celelalte boli infecto-contagioase din grupa A este de 100% din salariul de bază, indiferent de natura contractului de muncă și de vechimea în muncă.

Art. II. - (1) Persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată de la 6 martie 1945, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază gratuit de bilete de tratament în stațiunile balneo-climaterice, o dată pe an, la recomandarea medicului de specialitate.

(2) Cheltuielile pentru trimitere la tratament balnear a persoanelor prevăzute la alin. 1 se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat, iar biletele se distribuie prin direcțiile de muncă și protecție socială.

Art. III. - Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 20 alineatul (1) se completează cu litera d), iar alineatul (2) se modifică, în următoarea redactare:

„d) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost elev al unei școli militare sau student al unei instituții de învățământ superior, a fost concentrată, mobilizată sau în prizonierat; de acest drept beneficiază și cei pensionați după 1 iulie 1977. Drepturile cuvenite se vor acorda de la data intrării în vigoare a legii, la cerere, începând cu luna următoare depunerii acesteia.”

„(2) Constituie vechime în muncă și timpul în care o persoană încadrată în muncă și-a întrerupt activitatea deoarece a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.”

2. Articolul 30 se abrogă.

3. Articolul 38¹ se completează cu două alineate, care vor avea următorul cuprins:

„(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care au, în raport cu vârsta, cel puțin jumătate din vechimea în muncă prevăzută în tabelul de la alin. 1, caz în care cuantumul pensiei se stabilește, proporțional cu vechimea în muncă dovedită, din pensia ce s-ar fi cuvenit pentru vechimea integrală.

(3) Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invalidității nu erau încadrate în muncă, dar au vechimea în muncă prevăzută la alin. (1) și (2).”

4. Articolul 39 se completează cu un nou alineat, care va avea următorul cuprins:

„(3) Pensia de urmaș se acordă și în cazul în care autorul, la data decesului, nu era salariat sau pensionar, dar avea vechimea minimă prevăzută de lege pentru obținerea unei pensii.”

5. Articolul 40 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 40. - Copiii au drept la pensie de urmaș:

a) până la vârsta de 16 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși însă vârsta de 25 ani și, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de 5 ani;

b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea vârstelor arătate la lit. a), pe toată durata invalidității.”

6. Articolul 46 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaș se modifică, pensia se recalculează potrivit art. 44 alin. (2); recalcularea pensiei se face și pentru beneficiarii pensiei de urmaș al căror număr s-a modificat anterior apariției Decretului-lege nr. 70/1990.”

7. Articolul 52, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 52. - Stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de oficiul de pensii din cadrul direcției de muncă și protecție socială, care va cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensionare. Decizia se comunică, în scris, unității respective și petiționarului.”

8. După articolul 52 se introduce articolul 52¹, cu următorul cuprins:

„Art. 52¹. - Împotriva deciziei emise în condițiile art. 52, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații ce funcționează pe lângă direcția județeană de muncă și protecție socială sau pe lângă Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București, care are următoarea componență:

• directorul direcției județene de muncă și protecție socială, respectiv al Direcției generale de muncă și protecție socială a municipiului București, în calitate de președinte;
• un delegat al direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv al Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București, ca membru;
• un pensionar cu pregătire juridică, desemnat de organizația pensionarilor, ca membru.”

9. Articolul 53 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 53. - (1) Expertizarea medicală, în vederea pensionării, se face de către comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă de pe lângă cabinetele și oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează în cadrul policlinicilor teritoriale, în următoarea componență:

• șeful cabinetului sau oficiului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, în calitate de președinte;
• un medic din specialitatea afecțiunii principal invalidante a bolnavului, ca membru;
• un medic de medicina muncii sau un medic de întreprindere, de preferință din unitatea unde bolnavul a prestat ultima activitate profesională, ca membru.

(2) Comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ce funcționează în cadrul cabinetelor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, emit decizii de încadrare sau de respingere a încadrării într-un grad de invaliditate.

(3) Deciziile emise de comisiile prevăzute la alin. (2) pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă ce funcționează pe lângă oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București.”

10. Articolul 54 se abrogă.

11. Articolul 55 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 55. - (1) Deciziile oficiilor de pensii și cele ale comisiilor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă necontestate în termen sunt definitive.

(2) Deciziile comisiilor județene de contestații date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.”

12. Articolul 57 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - Pensia se plătește personal titularului ori mandatarului acestuia cu procură specială sau, la cererea titularului, se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele său.”

13. Articolul 59 alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(2) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până la deces se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților celui decedat ori persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului.”

14. Articolul 63 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 63. - (1) Persoanele care au lucrat în sectorul de stat, precum și în alte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioadele lucrate însumează o vechime în muncă de cel puțin 10 ani.

(2) Cuantumul pensiei pentru asigurări sociale de stat se stabilește corespunzător perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioadele lucrate în celelalte sectoare pensia se calculează, distinct, în raport cu vechimea în muncă din aceste sectoare.”

15. Articolul 65 se completează cu un nou alineat (3), având următorul cuprins:

„(3) Persoanelor care au contribuit la fondul pentru pensia suplimentară până la data de 30 iunie 1986, în procentele din salariu atunci în vigoare, precum și o perioadă mai mică de 5 ani după această dată, în cota de 3% prevăzută de Decretul nr. 232/1986, li se adaugă, la pensia suplimentară stabilită în procentele de calcul în vigoare până la data de 1 iulie 1986, o diferență proporțională cu timpul cotizat cu 3%. Pensiile suplimentare stabilite cu începere de la 1 iulie 1986 pot fi recalculate, la cerere, potrivit dispozițiilor prezenței legi, de la data punerii în plată a deciziilor de stabilire a pensiei.”

16. Articolul 68 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 68. - Pensia suplimentară se acordă urmașilor în procentele prevăzute de lege pentru pensia de urmaș de asigurări sociale.”

Art. IV. - Articolul 5 din Decretul nr. 245/1977 privind pensiile I.O.V.R. se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Copiii celor morți sau dispăruți în război, precum și ai celor care au decedat ulterior ca pensionari I.O.V.R., au dreptul la pensie de urmaș în condițiile în care se acordă, potrivit legii, pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

(2) Văduvele de război au dreptul la pensie de urmaș, indiferent de durata căsătoriei cu cel decedat.

(3) Soțiile celor care au decedat ca pensionari I.O.V.R. au dreptul la pensie de urmaș în condițiile în care se acordă, potrivit legii, pensiile de urmaș în cadrul asigurărilor sociale de stat.

(4) În cazul în care, la data decesului, susținătorul primea pensia I.O.V.R. și o pensie de asigurări sociale, pensia de urmaș se stabilește din pensia cea mai avantajoasă.”