Ministerul Muncii și Protecției Sociale

Nr. 235/24.02.1992

Ministerul Economiei și Finanțelor

Nr. 180432/24.02.1992

În baza prevederilor art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 21/1992 se emit următoarele norme metodologice privind condițiile și modul de calcul al majorării fondului lunar destinat plății salariilor pentru care societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome nu plătesc impozit suplimentar, determinat pe baza fondului de salarii de referință, ca urmare a dezvoltării activității și creșterii numărului de personal.

Fondul lunar destinat plății salariilor pentru care societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome nu plătesc impozit suplimentar, rezultat în urma majorării fondului de referință cu coeficientul de 1,25 pentru lunile ianuarie - aprilie 1992, poate fi majorat după cum urmează:

1. Cu procentul de creștere a numărului mediu scriptic de personal realizat în luna curentă față de numărul existent la 31 octombrie 1991, calculat distinct pentru fiecare din următoarele situații:

a) punerea în funcțiune, după data de 31 octombrie 1991, a unor noi obiective de investiții, inclusiv a dotărilor realizate din fondul de investiții. În acest caz, numărul de personal este cel efectiv angajat la locurile de muncă respective, după data de 31 octombrie 1991, în limita numărului prevăzut în documentația de investiție.
Prevederile de mai sus se aplică și în cazul înființării unor noi locuri de muncă după data de 31 octombrie 1991: șantiere în activitatea de construcții-montaj, filiale, agenții, sectoare, magazine și alte subunități sau puncte de lucru prin care se realizează creșterea volumului de activitate;

b) utilizarea unor noi capacități sau spații de producție prin asocierea cu agenți economici care nu au capital majoritar de stat sau prin închiriere de la aceștia. În acest caz, numărul de personal este cel efectiv angajat la locurile de muncă respective, după data de 31 octombrie 1991, în limita numărului de personal existent la data asocierii sau închirierii, sau cel prevăzut în documentația tehnică de utilizare a capacităților sau spațiilor de producție respective, în cazul în care acestea nu erau date în folosință la acea dată;

c) repunerea în funcțiune a unor capacități de producție aflate în conservare sau în rezervă la 31 octombrie 1991 (instalații, linii tehnologice sau utilaje). În acest caz, numărul de personal va fi cel angajat pentru aceste capacități, fără a se depăși numărul de personal utilizat la locurile de muncă respective înainte de intrarea în conservare sau în rezervă;

d) utilizarea mai bună, față de luna octombrie 1991, a capacităților de producție existente, prin creșterea numărului de schimburi. În acest caz, numărul de personal va fi cel angajat după data de 31 octombrie 1991 pentru ocuparea efectivă a locurilor de muncă nou create;

e) numărul de personal angajat pe posturile vacante existente la 31 octombrie 1991, la care normele de protecție a muncii impun prezența personalului respectiv, precum și pe posturile de conducere vacante la aceeași dată;

f) utilizarea de personal cu contract de muncă pe durată determinată. În acest caz, numărul de personal este cel efectiv, dar nu mai mare decât numărul de personal cu un astfel de contract, existent în unitate în ziua de 31 octombrie 1991 și care nu era angajat pentru înlocuirea unor salariați încadrați cu contract de muncă pe durată nedeterminată care lipseau din unitate la 31 octombrie 1991.

În cazurile în care numărul total de personal, inclusiv cel cu contract de muncă pe durată determinată, înregistrează o creștere față de 31 octombrie 1991, se aplică, după caz, și celelalte prevederi ale prezentelor norme metodologice.

2. Cu 80% din procentul de creștere a numărului mediu scriptic de personal realizat în luna curentă față de numărul existent la 31 octombrie 1991, dacă această creștere a fost determinată de dezvoltarea activității de reparații și întreținere a utilajelor, mașinilor și instalațiilor din dotare.

3. Cu 60% din procentul de creștere a numărului mediu scriptic de personal realizat în luna curentă față de numărul existent la 31 octombrie 1991, dacă creșterea respectivă a fost determinată de alte situații decât cele prevăzute la pct. 1 și 2 de mai sus.

4. Prevederile pct. 1, 2 sau 3 de mai sus se aplică și personalului care la 31 octombrie 1991 era detașat sau își satisfăcea stagiul militar, în funcție de activitatea pe care urmează să o desfășoare la revenirea în unitate.

5. La unitățile care, datorită specificului unor activități, folosesc muncitori zilieri pentru executarea unor lucrări, fondul de salarii pentru care nu se plătește impozit suplimentar, determinat pe baza fondului de referință, se majorează, în luna respectivă, cu suma reprezentând salariile plătite muncitorilor zilieri, determinate pe baza cantităților de lucrări executate și a tarifelor de plată utilizate în unitate.

6. Prevederile pct. 5 se aplică în mod corespunzător și pentru personalul utilizat pentru executarea, prin colaborare, a unor lucrări plătite din fondul de salarii.

7. Se precizează că, în situațiile prevăzute la pct. 5 și 6 de mai sus, fondul de salarii se majorează având în vedere că sumele respective nu se iau în considerare la stabilirea fondului de referință.

8. În cazul preluării, după data de 31 octombrie 1991, de la alți agenți economici cu capital majoritar de stat a unor capacități de producție, care determină modificarea numărului de salariați la fiecare dintre aceștia, se vor corecta fondul de referință și numărul de personal, atât la unitatea care a preluat capacitatea de producție, cât și la cea care a predat-o. Corectarea se va face pe baza protocolului încheiat între cei doi agenți economici și se poate lua în considerare după înregistrarea la Direcția de muncă și protecție socială, județeană sau a municipiului București.

Prevederile de mai sus se aplică și în cazul unităților nou înființate prin divizarea sau comasarea unor unități existente la 31 octombrie 1991.

9. În situații cu totul particulare, aplicarea prezentelor norme metodologice se face de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza documentației prezentate de agentul economic.

10. Prevederile de mai sus urmează să fie îmbunătățite după stabilirea metodologiei de corecție a fondului de salarii neimpozabil în funcție de creșterea eficienței economice, respectiv a productivității muncii.

11. Fondul de salarii care poate fi destinat în mod efectiv plății salariilor în anul 1992 va fi mai mic decât fondul de salarii neimpozabil suplimentar determinat potrivit prevederilor prezentelor norme, în cazul în care posibilitățile financiare nu permit plata unor salarii până la limita fondului respectiv, în condiții de rentabilitate.