autentificare cu OpenID
Lege privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere
  • semnat: Președintele Senatului, academician, Alexandru Bîrlădeanu notă
    Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 13 ianuarie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
  • semnat: Președintele Camerei Deputaților, Marțian Dan notă
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 9 martie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Acte care menționează acest act:

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Convenția dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, semnată la Atena la 17 septembrie 1991.


[modificare] Convenție între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere

Guvernul României și Guvernul Republicii Elene,
în dorința de a promova și de a întări relațiile economice între cele două țări, pe baza suveranității naționale și a respectării independenței, egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în treburile interne,
au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Persoane vizate

Prezenta convenție se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2
Impozite vizate

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe avere stabilite de către un stat contractant, de unitățile sale administrativ-teritoriale sau autoritățile locale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum și impozitele pe creșterea valorii averii.

3. Impozitele existente cărora li se va aplica prezenta convenție sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;
(iii) impozitul pe profit;
(iv) impozitul pe venit realizat de persoanele fizice din activități agricole;
(denumite în continuare impozit român)

b) în cazul Republicii Elene:

(i) impozitul pe venitul și averea persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe venitul și averea persoanelor juridice;
(iii) contribuția pentru Agenția de Livrare și Drenare a Apei, calculată asupra venitului total din clădiri;
(denumite în continuare impozit elen).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanțial similare, care se vor stabili după data semnării prezentei convenții și care se vor adăuga sau vor înlocui impozitele existente.

La sfârșitul fiecărui an, autoritățile competente ale statelor contractante își vor notifica reciproc orice modificări substanțiale aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3
Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere altfel:

a) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul României inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusivă și platoul continental în privința cărora România exercită, în conformitate cu dreptul internațional și propria sa legislație, drepturi suverane privind explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele mării, pe fundul și în subsolul acesteia;

b) termenul Republica Elenă înseamnă teritoriul Republicii Elene și partea din fundul mării și subsolul său din Marea Mediterană, asupra cărora Republica Elenă are drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional;

c) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate și orice altă entitate de persoane;

d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației statului contractant, sau orice entitate care este considerată ca persoană juridică în scopul impozitării;

e) termenii întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indică, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) termenii un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Elenă, după cum cere contextul;

g) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o aeronavă exploatată de către o întreprindere care își are locul conducerii efective într-un stat contractant sau de o navă care își are locul de înregistrare sau documentele de înregistrare într-un stat contractant, cu excepția cazului când nava sau aeronava operează numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul economiei și finanțelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în cazul Republicii Elene, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4
Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenții, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenței sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natură similară. Acest termen nu include acele persoane care sunt supuse impozitării în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situată în interiorul acestuia.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său fiscal se va rezolva după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;
c) dacă această persoană locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui național este;
d) dacă această persoană este un național al ambelor state contractante sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci se va considera că este rezidentă a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5
Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediul permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercită în totalitate sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediul permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o mină, un puț de extracție a petrolului sau a gazelor, o carieră sau orice alt loc de exploatare sau explorare a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții sau montaj sau un proiect de instalații constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediul permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;
b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;
c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;
d) menținerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informații pentru întreprindere;
e) menținerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter preparator sau auxiliar;
f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării de activități combinate din categoria celor menționate la subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator;
g) produsele sau mărfurile care aparțin întreprinderii și sunt expuse în cadrul unui târg sau expoziții ocazional-temporare care se vând în timpul târgului și se livrează imediat după închiderea acestora.

5. Independent de prevederile paragrafului 1 și 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică paragraful 7 - acționează în numele unei întreprinderi și are ca activitate obișnuită în statul contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se va considera că are un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activități pe care acea persoană le efectuează pentru întreprindere, afară de cazul când activitățile acelei persoane sunt limitate la acelea menționate la paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condițiile acelui paragraf.

6. O persoană a cărei activitate este legată de exploatarea sau explorarea fundului mării sau a subsolului acesteia ca și a resurselor naturale situate într-un stat contractant va fi considerat că desfășoară o activitate de afaceri printr-un sediu permanent în acel stat.

7. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea în acel stat contractant prin intermediul unui broker, a unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6
Venituri din bunuri imobile

1. Venitul obținut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultură sau silvicultură) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel stat.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în discuție sunt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatărilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale ale solului; navele, vasele și aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obținut din folosirea directă, închirierea sau folosirea în orice altă formă a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și venitului din bunuri imobile folosite pentru desfășurarea unei activități de prestări de servicii cu caracter personal independent.

Articolul 7
Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită o activitate, astfel cum s-a menționat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage și tratând cu toată independența cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca scăderi cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrație, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine, după cum este uzual, beneficiile de impus pe baza unei astfel de repartizări; metoda de repartizare adoptată va fi însă în așa fel încât rezultatul să concorde cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeași metodă, în afară de cazul când există motive suficiente și valabile de a proceda în alt mod.

7. Când beneficiile cuprind elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispozițiile acestui articol.

Articolul 8
Transporturi navale și aeriene

1. Beneficiile obținute din exploatarea navelor în trafic internațional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sunt înregistrate sau pentru care au documente.

2. Beneficiile obținute din exploatarea aeronavelor în trafic internațional vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

3. Prevederile paragrafului 2 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obținute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internațională de transporturi.

Articolul 9
Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și, în oricare din aceste două situații, se stabilesc sau se impun condiții între cele două întreprinderi, în relațiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost aceste condiții, ar fi fost obținute dar, datorită acelor condiții, nu au putut fi obținute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în consecință.

Articolul 10
Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de dividende pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar dacă cel care le încasează este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 45 la sută din suma brută a dividentelor, dacă societatea care le distribuie este rezidentă a Greciei, și
b) 20 la sută din suma brută a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidentă a României.

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalitatea de aplicare a acestor limitări.

Acest paragraf nu va afecta impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, așa cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere, părți de fondator sau alte drepturi, cu excepția creanțelor, care participă la realizarea beneficiilor, precum și veniturile din alte părți sociale ce sunt supuse aceluiași regim de impunere ca venituri din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat în acel stat sau efectuează în acel stat servicii independente, folosind o bază fixă situată acolo, iar pachetul de acțiuni deținut, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de acest sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, exceptând situația în care aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acțiuni în legătură cu care se plătesc dividendele sunt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o bază fixă situată în acel stat, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.

Articolul 11
Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.

2. Totuși, astfel de dobânzi pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la sută din suma brută a dobânzilor. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalitatea de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanță de orice fel garantate sau nu ipotecar și indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului și, în special veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni, inclusiv primele și premiile decurgând din aceste efecte publice sau obligațiuni. Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate ca dobânzi în sensul prezentului articol.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naștere dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent, folosind o bază fixă situată acolo și dacă titlurile de creanțe cu privire la care se plătesc dobânzile sunt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Dobânzile se vor considera că iau naștere într-un stat contractant când debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana plătitoare a dobânzilor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța asupra căreia se plătesc dobânzile și aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau baza fixă, atunci aceste dobânzi se vor considera că iau naștere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau dintre ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând cont de creanța pentru care ele sunt plătite excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12
Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de comisioane pot să fie impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 5 la sută din suma comisionului. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plată efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislația fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele se vor considera că iau naștere într-un stat contractant când debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana plătitoare a comisioanelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligația de plată a comisioanelor și aceste comisioane sunt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera că iau naștere în statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 13
Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de redevențe pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5 la sută din suma brută a redevențelor plătite pentru folosirea sau pentru dreptul de folosire a oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf și filmele sau benzile de televiziune sau radio și 7 la sută din suma brută a redevențelor plătite pentru folosirea sau dreptul de folosire a oricărui brevet de invenție, marcă de fabrică, design sau model, plan, formulă sau procedeu secret, ca și pentru folosirea unui echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informațiile relative la experiența câștigată în domeniul industrial, comercial sau științific. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modul de aplicare a acestei limitări.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naștere redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevențele sunt legate efectiv de acest sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

4. Se va considera că redevențele iau naștere într-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Când, totuși, persoana plătitoare de redevențe, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care s-a născut obligația de a plăti redevențele și plata acestor redevențe este suportată de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevențe se vor considera că iau naștere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

5. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau dintre ambii și o altă persoană, suma redevențelor, ținând seama de folosirea, concesionarea folosirii sau informația pentru care se plătesc, depășește suma asupra căreia s-ar fi convenit de către debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținându-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14
Câștiguri din capital

1. Câștigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.

2. Câștigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a bunurilor mobile care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul efectuării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat.

3. Câștigurile care provin din înstrăinarea navelor sau aeronavelor folosite în trafic internațional și a bunurilor mobile ținând de exploatarea acestor nave sau aeronave vor fi impuse numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8 al acestei convenții, sunt impozabile beneficiile obținute din astfel de activități.

4. Câștigurile obținute din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15
Servicii personale cu caracter independent

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii sau a altor activități cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat cu excepția situației în care rezidentul are permanent la dispoziția sa în celălalt stat contractant o bază fixă în scopul exercitării activității sau a situației în care rezidentul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă care depășește 183 de zile în cursul unui an fiscal, sau perioade care însumează 183 de zile în 2 ani fiscali consecutivi. Dacă dispune de o astfel de bază fixă sau dacă șederea depășește perioada sus-menționată, veniturile vor fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea pot fi atribuite acelei baze fixe sau perioade de ședere.

2. Expresia profesii libere include, în special, activități independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16
Servicii personale dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când această activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită din această activitate este impozabilă în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) primitorul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal al celuilalt stat, și
b) remunerațiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidentă a celuilalt stat, și
c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internațional pot fi impozabile în statul contractant din care se obțin beneficii din activitatea acestor nave sau aeronave, în conformitate cu prevederile art. 8.

Articolul 17
Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Remunerațiile directorilor și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

Articolul 18
Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii le obțin din activitatea personală desfășurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

2. Când veniturile privitoare la activitățile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în această calitate nu revine acestuia ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfășoară activitățile profesionistului de spectacole sau sportivului.

3. Veniturile obținute din astfel de activități, desfășurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sunt scutite reciproc de impozite.

Articolul 19
Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 20
Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități, vor fi impuse numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de remunerații vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana este un rezident al acelui stat care:

(i) este un național al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stal, unități sau autorități a acestuia va fi impusă numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidentă și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate producătoare de venituri desfășurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

Articolul 21
Profesori

1. Remunerațiile pe care profesorii și alți membri ai corpului de învățământ rezidenți ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice altă instituție de învățământ autorizată a celuilalt stat contractant le primesc pentru această activitate sunt impozabile numai în primul stat, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remunerațiilor pe care o persoană fizică, rezidentă a unui stat contractant, le primește pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sunt întreprinse în principal pentru beneficiul privat al unei întreprinderi sau persoane.

Articolul 22
Studenți, stagiari și persoane aflate la specializare

1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisă pentru a dobândi experiență tehnică, profesională sau comercială care este sau a fost imediat anterior prezenței sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul instruirii sau al pregătirii sale, le primește pentru întreținere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană din cele mai sus-menționate, din muncă salariată pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-și suplimenta mijloacele sale pentru întreținere, educare, instruire și alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.

Articolul 23
Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menționate în articolele precedente ale prezentei convenții, vor fi impuse numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decât veniturile care provin din proprietăți imobiliare, așa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6 dacă primitorul unor astfel de venituri, care este rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acesta sau desfășoară în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o bază fixă situată în acesta și drepturile sau bunurile cu privire la venitul plătit sunt legate efectiv de acel sediu permanent sau bază fixă. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

Articolul 24
Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, la care se referă art. 6, deținută de un rezident al unui stat contractant și situată în celălalt stat contractant se impozitează în acel stat.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile ținând de o bază fixă la dispoziția unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul exercitării de servicii personale cu caracter independent, este impozabilă în acel stat.

3. Averea constând din nave sau aeronave exploatate în trafic internațional și din bunuri mobile, ținând de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care beneficiile aferente navelor sau aeronavelor sunt impozabile în conformitate cu prevederile art. 8 al acestei convenții.

4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25
Evitarea dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenții pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în acel stat;
b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe avere plătit în acel stat.

O atare deducere în fiecare stat nu va depăși, cu toate acestea, acea parte din impozitul pe venit sau impozitul pe avere astfel cum a fost determinat înainte de acordarea deducerii, care este, sau după caz, poate fi atribuită venitului sau averii care pot fi impuse în acel stat.

Articolul 26
Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici un impozit sau altă obligație legată de acesta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea și cerințele legate de această impunere la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat în aceleași condiții.

2. Termenul naționali indică:

a) toate persoanele fizice care posedă naționalitatea greacă sau cetățenia română;
b) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile constituite conform legislației în vigoare într-un stat contractant.

3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui stat care desfășoară aceleași activități. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire, cu caracter personal, în ce privește impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilitățile familiale pe care le acordă rezidenților săi.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unui impozit sau obligație legată de acesta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitul sau obligațiile legate de acesta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel și natură, independent de prevederile art. 2.

Articolul 27
Procedura amiabilă

1. Când o persoană apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu această convenție, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația națională a acestor state, să supună cazul său autorității competente a statului contractant a cărui rezidentă este sau dacă cazul său intră sub incidența prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve problema pe calea unei înțelegeri mutuale cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înțelegerii mutuale, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor din paragrafele precedente. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă schimbările survenite în legislația lor fiscală necesită modificări ale convenției.

Articolul 28
Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenție, în măsura în care impozitarea nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este influențat de art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratată ca secret, în același mod ca și o informație obținută în condițiile legislației interne a acelui stat și va fi făcută cunoscută numai persoanelor sau autorităților (inclusiv tribunale și organe administrative) care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenției. Persoanele sau autoritățile menționate trebuie să folosească informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informațiile în procesele publice la tribunale sau în hotărârile judecătorești.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale ale celor două state contractante;
c) de a furniza informații care ar divulga orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
Articolul 29
Funcționari diplomatici și consulari

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici și consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30
Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București sau Atena, cât mai curând posibil.

2. Convenția va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare și prevederile ei se vor aplica venitului realizat pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 31
Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția până la 30 iunie a fiecărui an calendaristic, începând din cel de-al 5-lea an următor celui intrării în vigoare a convenției, printr-o notă de denunțare transmisă pe cale diplomatică; în acest caz convenția va înceta să aibă efect asupra venitului obținut pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care s-a dat nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în bună și cuvenită formă, am semnat prezenta convenție.

Încheiată la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile română, elenă și engleză, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleză prevalând în caz de divergențe.

Pentru Guvernul României,
Eugen Dijmărescu,
ministru de stat, ministrul economiei și finanțelor
Pentru Guvernul Republicii Elene,
Constantin Giatrakos,
adjunct al ministrului finanțelor