Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Veniturile sub formă de salarii și alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice române sau străine, pe teritoriul României, sunt supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi.

Se consideră salarii realizate pe teritoriul României salariile în bani primite de către salariați de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, precum și salariile primite din străinătate de către persoanele care își desfășoară activitatea în România.

Art. 2. - Venitul sub formă de salariu și alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din:

a) salariile de orice fel;

b) sporurile de orice fel;

c) indemnizațiile de orice fel;

d) stimulentele din fondul de participare la profituri, recompensele și premiile de orice fel;

e) sumele plătite din fondul asigurărilor sociale în caz de incapacitate temporară de muncă și de maternitate;

f) sumele plătite pentru concediul de odihnă;

g) orice alte câștiguri primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice la care sunt angajați permanenți;

h) sumele plătite salariaților sub formă de indexare sau compensare, ca urmare a creșterii prețurilor și tarifelor.

Art. 3. - Prin derogare de la prevederile articolului precedent, salariile și alte drepturi salariale sau diferențe din acestea plătite pe trecut, în baza unei hotărâri judecătorești definitive, din propria inițiativă a persoanei fizice sau juridice plătitoare sau ca urmare a procedurii prevăzute în art. 14 din prezenta lege, se defalcă în vederea impunerii pe lunile la care se referă, cumulându-se cu celelalte drepturi primite în lunile respective.

Art. 4. - Se impozitează, în condițiile prevederilor prezentei legi, și următoarele drepturi bănești cuvenite persoanelor fizice:

a) câștigurile salariaților zilieri sau temporari;

b) onorariile încasate de avocați prin barouri;

c) sumele realizate de medici și personalul sanitar de la policlinicile cu plată;

d) sumele obținute din colaborări de orice natură;

e) onorariile încasate din expertize de orice fel.

Art. 5. - Nu se cuprind în venitul lunar impozabil și nu se impun:

a) sumele plătite în baza contractelor de muncă, a statutelor sau a dispozițiilor legale, cu ocazia mutării sau transferării în interesul serviciului a unui salariat într-o altă localitate, sumele plătite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interesul serviciului, precum și indemnizațiile care se plătesc la încadrarea în funcție;

b) sumele primite de salariați pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere;

c) ajutoarele sociale, ajutoarele acordate salariaților, precum și persoanelor care nu au calitatea de salariați;

d) pensiile de orice fel;

e) alocațiile, indemnizațiile și orice alte sume de această natură acordate persoanelor cu copii, cu excepția celor de la art. 2 lit. e), precum și alocațiile de întreținere acordate persoanelor cărora li s-au dat în plasament familial sau li s-au încredințat minori;

f) alocațiile acordate, potrivit legii, pentru masa gratuită, alimentația antidot și tainurile în natură.

Art. 6. - Sunt scutite de plata impozitului prevăzut de prezenta lege următoarele categorii de persoane:

a) corespondenții de presă străini, pentru salariile pe care le primesc, sub condiția reciprocității;

b) elevii, studenții și doctoranzii, pentru burse;

c) persoanele care, în cursul aceleiași luni, obțin venituri sub formă de salarii și alte drepturi salariale, de până la 2.000 lei, de la unitatea unde au funcția de bază;

d) invalizii de gradul I sau II, veteranii de război, precum și persoanele handicapate ce se stabilesc de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pe baza actelor doveditoare, pentru veniturile realizate la unitatea unde au funcția de bază;

e) urmașii eroilor-martiri ai Revoluției, răniții, precum și pensionarii de invaliditate care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, stabiliți prin Legea nr. 42/1990;

f) militarii în termen, elevii și studenții militari, pentru drepturile bănești primite.

Art. 7. - Impozitul pe salarii se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, pe baza următoarelor cote:

În cazul când prin aplicarea acestor cote de impozit, venitul lunar net al unui salariat, realizat la unitatea unde are funcția de bază, s-ar reduce sub 2.000 lei, impozitul se diminuează, astfel încât să se asigure realizarea acestui venit.

Fracțiunile de până la 50 de bani inclusiv, rezultate din calculul impozitului, se neglijează, iar fracțiunile de peste 50 de bani se rotunjesc la un leu.

Veniturile sub formă de salarii și alte venituri salariale, provenite din munca prestată în mai multe locuri de muncă, se impun separat, pe fiecare loc de muncă, cu cotele și în condițiile prevăzute la primul alineat al acestui articol.

În cazul salariilor și altor drepturi salariale în valută, impozitul datorat se calculează prin transformarea în lei, la cursul de schimb în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata, după care impozitul în lei, stabilit pe baza cotelor de la alin. 1, se transformă, se reține și se varsă la buget în valută, la același curs.

O dată cu indexarea salariilor, Guvernul va modifica în mod corespunzător și tranșele de venit lunar impozabil, pentru a nu anula efectul indexării.

Art. 8. - Impozitul pe salarii calculat în condițiile prezentei legi se reduce cu 20% în cazul persoanelor cu unu sau mai mulți copii. De asemenea, beneficiază de această reducere salariații care au avut unu sau mai mulți copii născuți și înregistrați, potrivit legii, decedați ulterior, precum și soții invalizilor de gradul I sau II, pe timpul cât durează invaliditatea și căsătoria. De această reducere beneficiază și salariații fără copii, căsătoriți cu persoane care au copii, pe timpul cât durează căsătoria, dacă la data încheierii acesteia copiii erau în întreținerea efectivă a unuia dintre soți sau unul dintre aceștia plătea pensie de întreținere. Se consideră persoane cu copii și salariații cu copii înfiați sau încredințați spre creștere și educare, în condițiile legii.

Reducerea prevăzută la alineatul precedent se acordă și salariaților în vârstă de până la 25 ani inclusiv, fără copii.

Reducerea impozitului cu 20% se acordă pe bază de cerere și acte doveditoare, începând cu luna următoare aceleia în care salariații au devenit părinți sau îndeplinesc una din condițiile de aplicare a reducerii și încetează începând cu luna în care nu se mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

Art. 9. - Impozitul pe salarii se calculează de plătitorii acestora și se reține lunar din sumele cuvenite la a doua chenzină.

Pentru drepturile bănești din categoria celor prevăzute la art. 4 din prezenta lege, impozitul se calculează și se reține la fiecare plată, prin cumulare cu sumele plătite anterior în cursul aceleiași luni, de către același plătitor.

În situația în care plătitorul are cont bancar, impozitul se reține și se varsă o dată cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua chenzine.

Băncile sunt obligate să verifice cu ocazia ridicării sumelor pentru plata salariilor în țară ori către sau din străinătate reținerea și vărsarea la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii.

Art. 10. - Impozitul pe salarii reținut în plus se restituie salariaților respectivi de plătitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatării plusului.

Restituirea sumelor reținute în plus se poate face pe o perioadă de 3 ani în urmă de la data reținerii.

Impozitul pe salariu nereținut la timp sau în cuantumul legal se reține de plătitorul venitului, de la salariații respectivi, pe o perioadă de un an în urmă. Reținerea se poate face, în rate egale, în cel mult șase luni de la data constatării nereținerilor.

În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauză, acesta se suportă de plătitorul salariului.

Art. 11. - Persoanele fizice sau juridice care în exercitarea activității folosesc salariați sunt obligate să depună semestrial la organul financiar pe raza căruia își au sediul sau domiciliul o dare de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii. Agenții economici cu profil special, definiți potrivit legii, vor depune această dare de seamă la Ministerul Finanțelor.

Art. 12. - Pentru nevărsarea la termen a impozitului pe salarii se aplică o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât impozitul neachitat.

Art. 13. - Controlul privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii se efectuează de organele fiscale la care plătitorii de salarii sunt obligați să depună dările de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Art. 14. - Împotriva modului în care se aplică prevederile prezentei legi de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajați, salariații se pot adresa cu plângere direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului. Persoana fizică sau juridică care a făcut angajarea este obligată ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii, să procedeze la reverificarea modului de determinare a venitului lunar impozabil și a impozitului de plată și să emită o decizie care să cuprindă rezultatele reverificării. Decizia se va comunica salariatului în cauză.

Art. 15. - În termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei dată de cel care a făcut angajarea, salariatul poate face contestație adresată direcției generale a finanțelor publice pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul persoana fizică sau juridică al cărei angajat este, aceasta fiind obligată să o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. Soluționarea contestației se face printr-o decizie care se comunică salariatului în cauză.

În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva deciziei date de direcția generală a finanțelor publice, salariatul poate face apel la Ministerul Finanțelor, care în termen de 40 de zile de la înregistrare este obligat să-l soluționeze. Soluția dată de Ministerul Finanțelor este definitivă și se comunică salariatului în cauză.

Art. 16. - Contestațiile și apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plata taxei de timbru.

Art. 17. - Ministerul Finanțelor poate acorda, în cazuri temeinic justificate, eșalonări și amânări la plata impozitului pe salarii.

Art. 18. - Constituie contravenții următoarele fapte, dacă potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni:

a) refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documentele privind modul de calculare, reținere și vărsare la bugetul administrației centrale de stat a impozitului pe salarii;

b) nedepunerea în termen de 15 zile de la încheierea semestrului a dării de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii.

Contravenția de la lit. a) se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, iar contravenția de la lit. b), cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei.

Constatarea contravențiilor și sancționarea lor se fac de persoanele din cadrul Ministerului Finanțelor sau organele sale teritoriale, împuternicite în acest scop de conducerea acestora.

Art. 19. - În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 18 li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Art. 20. - Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni metodologice privind tehnica de calcul al impozitului pe salarii, formularistica corespunzătoare și atribuțiile și răspunderile organelor fiscale privind aplicarea acestei legi, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României.

Art. 21. - Aplicarea prevederilor prezentei legi nu afectează salariile tarifare nete existente la 31 decembrie 1990.

Art. 22. - Pentru asigurarea, de regulă, a aceluiași cuantum al veniturilor nete, adaosurile stabilite sub formă de procente din salariul tarifar se mențin la același nivel și se vor aplica la salariile de bază.

Adaosurile, primele și indemnizațiile care, potrivit legii, sunt stabilite în sume fixe nete se vor transforma în sume brute prin majorarea acestora cu 30 la sută.

Art. 23. - Drepturile de salarizare acordate după intrarea în vigoare a prezentei legi se stabilesc în sume brute.

Art. 24. - Drepturile privind indemnizațiile acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat și concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la un an se calculează, în continuare, pe baza cotelor stabilite, potrivit legii, aplicate la salariile brute care constituie baza de calcul.

De asemenea, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile militare și pensia suplimentară se calculează, în continuare, pe baza cotelor existente, potrivit legii, la data aplicării prezentei legi.

În cazul în care, în perioada luată în considerare la stabilirea pensiilor, sunt cuprinse atât salariile nete, cât și salariile brute, baza de calcul a pensiilor o constituie media acestor salarii determinate potrivit legii.

Art. 25. - Pentru stabilirea, potrivit legii, a alocației de stat pentru copii, chiriilor pentru locuințele din fondul locativ de stat, a burselor pentru elevi și studenți, precum și a contribuției părinților pentru întreținerea copiilor în creșe și grădinițe, se iau în considerare salariile tarifare nete, respectiv veniturile nete determinate potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 1990.

Art. 26. - Suma netă de 750 lei lunar acordată începând cu data de 1 noiembrie 1990 pentru indexarea salariilor ca urmare a liberalizării prețurilor și tarifelor se stabilește în cuantum brut de 975 lei lunar.

Art. 27. - Contribuția de 3% pentru pensia suplimentară se calculează asupra salariului de bază, inclusiv sporul de vechime aferent, iar contribuția de 1% datorată de salariați pentru fondul de șomaj se calculează asupra salariului de bază.

Art. 28. - În vederea stabilirii indemnizațiilor cuvenite pentru concedii legale de odihnă, veniturile nete lunare primite de către salariați anterior aplicării prezentei legi vor fi transformate în venituri brute pe baza tabelelor de calcul a impozitului pe salarii utilizate pentru persoanele cu copii.

Art. 29. - În situațiile în care pentru evitarea dublei impuneri există convenții sau alte acorduri internaționale la care România este parte, se aplică cu privire la impozitul pe salarii prevederile din acele convenții sau acorduri.

Art. 30. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat, art. 16-18 din Legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol, art. 3 din Legea nr. 4/1990 privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din Decretul nr. 279/1983 privind reglementarea asistenței medicale cu plată, Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii, art. 3-7, 9 și 10 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1222/1990 privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentanțelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine, Hotărârea Guvernului nr. 52/1991 privind impozitul pe salariu, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 31. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 1991.